Decretez: nu-s buna de nimic...nu stiu sa fac fotografii,nu sunt buna de prietena,sunt inutila....cate-odata stau si ma intreb daca nu fac umbra pamantului degeaba.M-am saturat sa ma zbat degeaba si sa nu rezolv niciodata nimic,nu mai am energie nici macar sa ma cert.Tot timpul sunt concilianta,ironica sau tratez orice cu umor,numai ca sa evit razboaie.Vreti sa auziti un paradox....am obosit sa incerc sa nu mai lupt....am obosit sa dau numai peste oameni nepotriviti,care cica flerul meu imi zice la inceput ca sunt oameni buni.
Am obosit sa-mi caut prieteni,si sa nu gasesc pe nimeni cu suflet cald care sa-mi faca un locsor acolo.Toata viata mea a trebuit sa port o lupta continua ca sa obtin,in cel mai bun caz,lucruri care la altii vin pe tava,fara sa le caute macar.
Mult timp am fost singura,si duceam lipsa companiei oamenilor...acum sunt inconjurata de oameni,si ma simt mult mai singura.Oare de ce oamenii complica atat de mult lucrurile,de ce nu pot fi fericiti,linistiti,de ce nu pot fi cu totii la fel,de ce nu pot fi ca la inceput,de ce nu pot pricepe ca lucrurile marunte ca un simplu "la multi ani" spus cand trebuie alcatuiesc viata.
Oamenii sunt egoisti,inclusiv eu,nu se gandesc decat la ei insisi cand fac anume lucruri,nu se gandesc ca actiunea lor are repercursiuni asupra celor din jur.
Am crezut ca prin fotografie voi reusi ceva pt sufletul meu,dar se pare ca nu ....nu fac poze bune,nu sunt comentate,nu sunt apreciate pozitiv.Mi-e frica sa nu ma apuce o dezamagire asa de puternica,sa nu mai am chef de fotografie...daca nu a inceput deja.
Cel mai tare urasc minciuna,spusa de oricine,spusa in fata....sa fii luat de prost,sa ti se spuna" vai cat de ocupat sunt,nu pot merge cu tine nicaieri"..si apoi sa plece cu alti prieteni la munte.Te simti atat de marginalizat,atat de stupid,atat de luat de fraier ,pentru ca ai permis acest lucru...si culmea apoi sa ti se spuna ca faci numai reprosuri.
Oare de ce unii cred ca altii sunt mai prosti,mai lipsiti de importanta?ma refer la cei de acelasi fel....nu stiu,si sunt tare obosita,dezamagirea e atat de mare.
De un singur lucru sunt sigura...oamenii de genul asta nu vreau sa-i am in preajma,si nu pt ca "vulpea...struguri....acrii..n-ajunge",ci pt ca nu poti pune baza pe ei niciodata.
E ingrozitor sa ai sentimentul asta atat de acut,al SINGURATATII,si nu ma refer la iubire,ci la PRIETENIE
7 comentarii:
eu cred ca satisfactia de a face o fotografie reusita, care sa iti placa tie si la care sa te uiti cu placere si azi, si peste o luna si peste un an e mult mai importanta decat celelalte lucruri de care vorbeai mai sus
asa ca... declanseaza in continuare ;)
Multumesc Hyde...nu stiam cine-i Bogdan Dinca
Ete, ma bag si eu in seama ca un copil. Referitor la text...am trecut si eu prin asta...de ce toti "prietenii" mei sunt varzari? de ce nu fac poze bune pe care sa mi le comenteze si mie cineva? de ce toti oamenii ma calca in picioare...de ce? de ce? si tot de ce? dar am ajuns la concluzia ca eu singura pot sa-mi fac viata mai frumoasa...sa nu mai pun tot la sulfet si cel mai improtant pt mine sa nu mai arat celor din jur ca-mi pasa atat de mult...indiferenta atrage uneori tot ce e mai bun...uneori...
Cat despre poze, doamne, de cate ori am vrut sa arunc aparatul...a fost o perioada...mai exact din luna mai pana acum eu nu mai facusem poze care sa-mi placa...ma prostisem si am vrut sa renunt...dintr-o data mi-a sarit scanteia si am scos ceva...am ajuns sa cred ca-n viata totul este rabdarea si perseverenta...daca vrei ceva cu adevarat obtii,doar sa ai putere sa suporti si relele...nu dau sfaturi ca nu-s in masura...zic doar ce am trait eu.
Sfat ( ca sa fiu cu motz :P ): continua cu pozele, intr-o zi vei fi socata de ce poti.asta daca vrei cu adevarat sa poti. bafta!
Nimic de zis despre poze...Apesi un buton si...poza-i gata! N-am dreptate, tanti? Da' ce ne facem cu gramatica asta, ca ne omoara?!... "Acri" - este un plural ; "acrii" - poate fi un plural articulat (!!!...), ori o forma verbala a timpului trecut... Nu ti-o spun, ca sa nu-ti incarc memoria.
M-am saturat de poame d-astea acreee de doi lei, care nu stiu decat sa arate cat sunt ei da dashtepti....asa ca nu-mi incarc memoria cu d-astia de nu stiu ca atunci cand bati la calc mai nimeresti si aiurea...get a life dude, vorba unui alt acruuu
Am trecut si eu prin chestii din astea dar am gasit puterea sa trec peste. Nu am cine stie cati prieteni dar cei pe care ii am sunt cei mai buni din lumea asta. Sunt convinsa. In viata asta ni se inchid multe porti dar sunt cateva care ni se si deschid si noi de ce mai multe ori ne uitam atat de mult in urma celei inchise incat nu o vedem pe cea deschisa.
"Decretele" astea, date la suparare, sunt bune sa te descarci, dar in acelasi timp de cele mai multe ori mincinoase in ceea ce priveste concluziile.
Curaj, asadar!
Trimiteți un comentariu