Astazi e ajunul Craciunului, se pregateste mosul de impartit fericire si miracole, iar Maria de nascut Jesus. Mai ramane sa gaseasca ieslea dintr-un hambar calduros plin cu paie aurii, pufoase.
Oare se intampla miracole? ca daca da, vreau si eu.
E primul an in care chiar nu simt spiritul Craciunului, desi tare draga imi e sarbatoarea asta. Parca oamenii sunt diferiti, nu mai vad sau simt forfota caracteristica, devine ceva gen primirea copiilor cu colinde, respectiv inchiderea usilor in nas.
Imi pare gol, zapada nu e, nici macar un ger de aperitiv, ceva!
Nu le-au mai dat voie cu pocnitori, e o liniste nefireasca.
Maica-mea nu mai face cozonaci, n-o sa mai miroasa a nuci coapte si cacao calda la mine-n casa.
As vrea sa simt iar, macar ceva ....
Inocenta, copilaria lui 2007 se iteste pe dupa perdelele lui 2006.
El se copilareste, noi ne bosorogim mai tare.
In copilarie eram fericita, d-abia asteptam sa colind pe la tara, sa strang covrigi si mere sau bomboane de pom. Banii erau numai pentru Bucuresti, dar mi-era sila sa bat la usi care nu vroiau sa se deschida.
Avem traditii atat de frumoase, pacat ca se pierd in tunelul timpului si in nepasarea tuturor.
Vreau un miracol .... sau mai multe!
Craciun fericit copii, macar altora sa se intample, c-apoi voi avea si eu speranta.