Un leu in agonie, labe mari puternice taraite-n colb, coama naclaita de sange si noroi inchegate, un rege-ngenuchiat, cazut la pamant ...... cu ultimele-i puteri capul si-l ridica sleit catre stele si-n loc de raget scoate-un singur oftat, inghetzand in ochii sticlosi din marea de blana ..... se mai distinge pulsand violent in vene, sangele la tample, o ultima viermuiala neputincioasa, 'nainte de cea regeasca atotstapanitoare, o ultima zvarcolire-n van, in mutzenia cusuta cu zabrele-nrosite ...... nu mai raman decat urletele ultimilor ganduri, auzite-n gandurile celor de pe alt taram.
Nu sunt nascuta pentru lucrurile obisnuite de zi cu zi. Cred ca nici dragostea cuiva dorit nu m-ar linisti, m-as plictisi. Poate e un boem prostesc, un zanganit de chitara greiereasca infatuat, dar ma uit cum trece viatza pe langa ..... si in afara de comun, de uzual, de acceasi sau aceleasi sfortari zilnice, nu vad nimic deosebit. In sfarsit un loc in care recunosc leoaica din mine! as vrea sa se intample ceva neobisnuit, as vrea sa fac ceva nebisnuit ...... sa fie un cataclism, sa scoata lumea din, din, din pizda masii de amortzeala a rutinei zilnice, a scortzoshelii si lingushelii pentru sigurantza, bani, faima, futaiuri cu fatuci sau baietzasi cu fetze de zane si brad pitt in tineretze, dar goi pe dinauntru ..... O lupta cu o arma in mana, zburand pe cai cu coama-n vant, neimblanziti, pentru ceva cu adevarat important ..... nu neaparat in sensul propriu armei ..... of, nu stiu, sa descopar leacul cancerului, dar asaaaaa, rapid, nu in zeci de ani ..... sa ma pot teleporta intr-alta lume ( hehehe, poate sunt deja pe alta lume, dar nu-mi dau seama ) ..... sa gasesc, da, chiar si la varsta mea dragostea, dar nu, nu aia din filme, nici cea de pe pamant, dar nici din nori ..... iar nu stiu, sau poate am o idee, sa vina de undeva din calea lactee ...... cu miere! As vrea sa umblu prin jungla sa descopar atavi, dovezi ale unei existentze extraterestre, palpabile ..... As vrea sa ajung intr-o lume cu doi sori si cer lila, sa vad inelele lui Saturn la nasul meu, nu in el! As vrea sa pot canta, dar nu ca toata lumea, altfel, nu stiu cum ar putea fi acel altfel! As vrea sa pot auzi gandurile oamenilor, pe rand, la care vreau eu si sa inteleg limbile animalelor si cele ale copacilor cand imi fosnesc tanguitor in ureche ..... Sa devin atom si sa dau o fuga pana-n centrul pamantului sau pe fundul oceanului, pe undeva pe sub Mariane ..... sau poate cu submarinul lui Nemo, la statura de oama ..... As vrea sa fiu mai tare decat moartea, s-o sfidez, sa-i rag in nas, sa-i trag una peste ochi si s-o pun pe fuga ..... Orice altceva extra-ordinar de extra-terestrul omenesc.
Slab?! are multe sensuri ..... Oare ce inseamna personalitate slaba? o fi totuna cu slab de inger? Oare esti slab cand iubesti si te perpelesti nestiind ce sa faci? Oare esti slab cand pui pe altii in fatza si te lasi pe tine? Oare esti slab cand lasi de la tine, sa eviti discutii? Dar cel mai tare, oare esti slab cand vrei sa sfarsesti ceva care te sfarseste pe tine? ...... si nu poti .....
"Sede baba pe calcaie In tufarul cel uscat, Si tot cata ne-ncetat Cand la luna cea balaie, Cand la focul cel din sat.
Si tot toarce cloanta, toarce, Din masele clantanind Si din degete plesnind. Fusu-i repede se-ntoarce, Iute-n aer sfaraind.
"Fugi, Urate! baba zice, Peste codrul cel frunzos, In pustiu intunecos! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mandrei, Fat-Frumos.
De-a veni el dupa mine Sa-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Sa-i se-ntoarca tot in bine, Cum se-ntoarce fusul meu!
Iar de n-a vrea ca sa vie, Dare-ar Duhul necurat Sa fie-n veci fermecat Si de-a Iadului urgie Vecinic sa fie-alungat!
In cap ochii sa-i se-ntoarca Si sa-i fie graiul prins, Iar Satan, c-un fier aprins, Din piept inima sa-i stoarca Si s-o arda-n foc nestins!
Fiara-Verde sa-l goneasca Cat va fi camp de gonit Si lumina de zarit. Noaptea inca sa-l munceasca Sange-Ros si Hraconit!"
Toarce baba, mai turbata! Fusu-i zboara nevazut, Caci o stea lunga-a cazut, Pe luna s-a pus o pata Si-n sat focul a scazut:
"Draga puiule, baiete, Trage-ti mana din cel joc Ce se-ntoarce langa foc, S-ochii de la cele fete, Cu ochi mari, far' de noroc.
Vin' la mine, voinicele, Ca eu noaptea ti-oi canta, Ca pe-o floare te-oi cata, De deochi, de soarte rele, Si de serpi te-oi descanta.
Vai! din ziua cea de vara Cand, prin lunca ratacit, Cantai Doina de iubit, Cu-a mea inima amara Sufletu-mi s-a invrajbit!
Ada-mi fata ta voioasa S-ai tai ochi de dezmierdat, Ca ma jur in ceas curat Sa-ti torc haine de matasa, Haine mandre de-mparat.
Varcolacul se lateste Sus, pe luna, ca un nor, Vin' ca pasarea-ntr-un zbor Pan' ce viata-mi se sfarseste Ca si lana din fuior."
Baba Cloanta geme, plange, Caci fuiorul s-a sfarsit, Iar voinicul n-a venit! Mainile cumplit isi frange, Crunt strigand spre rasarit:
"Sai din hau far' de lumina Tu, al cerului dusman! Tu, ce-n veacuri schimbi un an Pentr-un suflet ce suspina, Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa Candela de pe mormant, Unde zac moaste de sfant, Cand inconjuri intr-o clipa De trei ori acest pamant!
Vin' ca-n ceasul de urgie Cand zbori noaptea blestemand, Ca sa-mi faci tu pe-al meu gand Ca de-acum pe vecinicie Tie sufletul imi vand!"
Abia zice, si deodata Valea, muntele vuiesc, In nori corbii croncaiesc, Si pe-o creanga ridicata Doi ochi dusmani stralucesc!
"Eu pe mandru-ti l-oi aduce (Zbiara-un glas ce da fiori), Printre serpi si printre flori, La cea balta de ma-i duce Si-mprejuru-i de trei ori!"
Baba Cloanta se porneste Fara grija de pacat, Cu Satan incalecat, Ce din dinti grozav scrasneste Si tot blestema turbat.
Salta baba, fuge, zboara Cu sufletul dupa dor, Ca o buhna la izvor, Si-n urma-i se desfasoara Toata lana din fuior.
Fuge baba despletita, Ca vartejul fioros, Sus, pe malul lunecos, Si-n tacerea adancita Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la luna, Printre papura zburand, Si urmeaza suierind, Baba Cloanta cea nebuna Care-alearga descantand.
Codrul suna, clocoteste De-un lung hohot pan' in fund. Valea, dealul ii raspund Prin alt hohot ce-ngrozeste, Dar pe dansa n-o patrund!
Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ne-ncetat, Ca un duh inspaimantat, Caci Satana o repede Catre telul departat.
Zece pasuri inca grele... Mandrul ca si-a dezmierda, Ca pe-o floare l-a cata, De deochi, de soarte rele Si de serpi l-a descanta.
Doi pasi inca... Vai! in lunc Tipa cocosul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfa se arunca In baltoiul mucezit!
Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult in urma clocoti, In mari cercuri se-nvarti, Si de trestii, si de maluri Mult cu vuiet se izbi.
Iara-n urma linistita Dulce unda-si alina, Si in taina legana Fata lunii inalbita Ce cu ziua se-ngana...
Cand pe malu-i trece noaptea Calatorul suierand Printre papuri cand si cand El aude triste soapte S-un glas jalnic suspinand:
"Vin' la mine, voinicele, Ca eu noaptea ti-oi canta, Ca pe-o floare te-oi cata, De deochi, de soarte rele Si de serpi te-oi descanta!"
"Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit."
Am invatat pe dracu! cine a invatat, sa ridice doua degete! In continuare plesneste cu dansa de pamant, in disperare dup-o gura de apa ..... da' nu-i niik, poate ploua Si totusi, am invatat, ca lumea nu se opreste-n loc pentru durerea ta ..... nu se opreste chiar deloc ..... dimpotriva, iti mai trage si smetii peste ochi!
"De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi."
Un spin, doi spini, trei spini, patru spini, cinci spini, sase spini ..... cinzeci de spini ...... sutaaaaaa de spini Ora de numarat spini ..... ca sa vina somnul ..... dar nu vine, ca ie ocupat Arshhhhhhh ..... ouch, ouch, ich, iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ..... si noi la fel Ouch!
Am tipat la Dumnezeu: - Tata, ce-ai facut cu mine De-ai uitat ca sint si eu Printre cei creati de Tine?
N-am primit nici un raspuns. Lacrima curge navala Si imi vine s-o iau razna Fara nici o socoteala.
Am trei carti si o valiza, O umbrela si-un album, Toata marea mea avere Ce m-a insotit la drum.
Cind privesc in urma toate Si la astea as da foc, Nu mai am nimic nevoie, Nici nevoie de noroc.
...
Dupa-o vreme oarecare Dumnezeu imi da raspuns: - N-am uitat cum ai crezut. Altfel cum de-ai fi ajuns Atit aproape de Mine Daca totul ti-ar fi fost Numai cald si numai bine?"
Un ochi verde sus pe cer se uita catre mine. E atat de limpede si impersonal de verde ca am senzatia ca trece prin mine, nuuuu, nu patrunzator, ci parca nici n-as fi acolo. Nu ma vede ..... oare de ce eu da? Sa nu ma vada pentru ca de fapt nu sunt acolo si am numai senzatia ca sunt? si daca nu sunt acolo, cum de eu pot sa-l vad? As vrea sa fiu oarba! Din tot sufletul .....
Un curcubeu aiurit si hoinar si rebel mi-a facut semn sa ma duc dupa el.
Si m-am dus ca un copil supus si cuminte, crezind in culorile lui sclipinde.
De-abia cind l-am ajuns am vazut ca-i un sarlatan, un golan deloc sentimental si extrem de banal.
In loc de multele culori fermecatoare si-atragatoare, era doar un reflex de soare, rasturnat boem pe un val de mare ce lasa doar loc de...interpretare."
Stateam in fatza masinii chiar langa geamul soferului. Cu el era inca unul, cu fatza specifica de tzigan interlop, tuns scurt stil scapat proaspat mititca, urechi mari, pometi iesiti in evidenta, barbie lata si nas cu urme ca pe-acolo au trecut pumnii musafiri de multe ori. Cu o voce groasa de acelasi gen si limbaj adecvat, romulanul povestea nonsalant ce fel de femeie avea el acasa, romanca. " Baaaa, stii tu ca-mi ghiceste si gandurile, inainte sa deschid gura ca vreau ceva?! Tot timpul am lucrurile curate si calcate la dunga, face curatenie luna, mancare nu mai zic, te lingi pe degete. Nu mi-ar spune nici sa ma dau mai incolo, nu cumva sa ma jigneasca. Asta inseamna sa ma iubeasca! Si mai aduce si banu ca se duce la servici. E o bomboana de femeie, o comoara la casa omului. Nu mi-a gresit niciodata cu nimic si-mi face toate poftele ..... doar o data a cracnit si i-am umflat ochii " Si uite-asa mi-am adus aminte, ca da, unele femei si-o cer cu sigurantza si binenteles trebuie sa si-o ia, sau ca altii au tot dreptul sa li-l ia ..... cu cutitul ..... si-apoi sa le puna sa faca si bani pentru ei ..... si ele sa accepte, ca doar n-au incotro! Doamneeeee, ce le-as mai bate! iar pe animalele care-au facut asta, le-as toca cu ciocanul de facut shnitzele! Oare ce inseamna a fi om? oare ce rotitze fac ca lucrurile astea sa se puna in miscare? oare de ce atata violentza? si din cate am inteles, le face si placere! celor cu cutitul, binenteles!
Doua cuvinte - cu dedicatie cele doua cuvinte, se stie pentru cine :D
"Dans în ploaie
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne, Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne, Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele. Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc, Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe - Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ, Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul, lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi - Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul, Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!"
N-am fost niciodata omul care sa zica intr-un fel si sa faca intr-altul ..... chiar daca eram beata muci, tot stiam ce fac, ce zic. Dimpotriva, atunci am curaj sa zic tot ce ma doare, atunci mi se desclesteaza limba asta de cacat, limba asta de lemn, atunci sunt relaxata si ma doare-n cot ( floci ) ..... tot de mine :D De ce nu pot si cand sunt treaza? sa le zic oamenilor ca-i iubesc, dar nu fac cum eu am zis singura ca am sa fac. Oare a ce suna asta? Unii-mi spun ca sunt prea, prea sensibila, altii ca sunt falsa. Daca a zbiera adevarul peste tot, indiferent de consecinte, inseamna asta, atunci asa sunt. Numai cand mi-e frica sa nu ranesc oameni la care tin si care culmea, tocmai m-au ranit, imi controlez fiecare spusa. Chiar in timp ce-mi atarna zdrentzele demnitatii pe cararea pe care singura mi-am ales-o, chiar si atunci tot pe ceilalti ii iubesc, chiar si atunci, nu ma gandesc la mine. Mi s-a spus ca atunci cand voi ajunge sa ma iubesc pe mine insami mai mult decat pe ceilalti, de-abia atunci voi reusi sa ies din hatzisul padurii dese in pierzanie, deznadejde, dezamagire. Eu nu le consider decat cuvinte, re"citate" din carti. M-am imaginat asa si m-am ingrozit, nu m-am recunoscut, rece, dura. Cum D-zeu sa lovesc in oamenii dragi? parca ar fi si multi! cum sa vad ca le cade fatza? chiar daca le-as spune adevarul, pe care-l stiu si ei ...... in clipa aia mi s-ar taia inima-n doua, m-as lovi implicit pe mine. Asta nu intelege nimeni. Asa ca prefer, decat sa fie doi care sufera, sa fie unul singur, eu. Sunt deja obisnuita, mi s-a tabacit pielea sufleteasca. Mi-a mai spus cineva ca Isus, asa cum este prezentat, peste tot, e doar o poveste. Mie numele de Isus si ceea ce a facut el pentru omenire, daca a existat un om care a facut asa ceva, deci amandoua mi-au fost exemplu de urmat dintotdeauna. Normal ca nu ma compar cu el sau cu notiunea, n-ai cum, suntem oameni obisnuiti si suntem supusi greselii, chiar fara sa vrem. Dar din primavara, cand eram bolnava si urmaream intreaga poveste de Pasti la televizor, mi-am dat seama, ca daca ar exista un asemenea om l-as urma orbeste peste tot si ar fi totul pentru mine! ..... si nu pentru minuni, ci pentru nemaipomenita compasiune pentru ceilalti, pentru nemaipomenita ne-pasare de sine! Si-am devenit constienta ca de cele mai multe ori mi-am dat seama de ce se intampla, dar mi-am zis: " poate exista oameni, care-mi pot observa bunatatea ..... bunatatea si nu prostia! ..... poate daca le dai dovada permanenta ca esti bun, ca indiferent ce ar face si cat te-ar lovi, le raspunzi cu aceeasi bunatate, o sa ajunga in cele din urma acolo, acolo unde trebuie, intr-una din camarutzele-alea 4, nu-i nevoie decat intr-una. O sa te respecte, o sa te aprecieze, o sa-ti simta lipsa, nevoia, o sa-ti fie cu adevarat prieteni, o sa te trateze cu aceeasi atentie si afectiune. ............................................................................................................................................................................ Nu sunt nici pe departe ca Isus si totul se toceste, pentru ca ma doare capul de cate ori m-am lovit cu el de pragul de sus ..... si sangereaza .... Si nu, nu e vorba ca n-am viatza sociala. E vorba ca am cunoscut oameni buni, 2 la numar intr-o viata de om, amandoi morti acum. Mai bine nu-i stiam, mai bine nu stiam ce inseamna ..... Un obosit, si- atat!
Lacrimi curg pe sanii goi, siroaie ..... nu vede bine ce scrie ..... e cald si e dezbracata pana la brau ..... buzele-s umflate de plans, la fel si ochii. Nu mai poate respira bine, i s-a infundat nasul complet ..... si-are accese de plans cum n-a mai avut de multa vreme. Nu stie bine care e cauza, sau poate stie inconstient, undeva in strafundurile care razbat la suprafata urland, gemand .... E beata, moarta, si ii e atat de bine ..... ii multumeste lui Dumnezeu in gand ca e singura, isi scrie gandurile si n-are nevoie de NIMENI ..... si de nimic ..... ba nu, minte, ii buna tare canutza de coniac cu pepsi ..... si vaicarelile lui Iglesias. N-a mancat nimic toata ziua, dar nu-si da sama, e complet amortita si priveste saupuri care-i accentueaza starea .... Sange curge si prin venele ei ..... mai bine-o facea D-zeu frunza ..... sau ploaie, sa nu gandeasca, sa nu simta, sa curga si sa se piarda-n miros de pamant sau in rigole, sa fie spalata pentru ultima oara ..... si-mbracata-n hainele galben, ruginii de toamna-doamna ..... Are-o bicicleta de camera, care zace-ntr-un colt, prafuita ..... o priveste si se-ntreaba daca ar disparea, oare si-ar da seama? probabil ca nu, sau poate foarte tarziu ..... si ce daca? E atat de bine sa-i amorteasca bautura si ultima farama de umanitate, de constientza ...... revine, de multe ori sa stearga, sa corecteze, vede-n ceatza ...... si totusi simte acut ..... simte ..... SIMTEEEEEEEEEEEEEEEEEE Al dracului de simtz! oameni tari si oameni varza, amestec ce se joaca pe sarma de-a echilibristica. Ce-ar mai fi lumea fara oamenii varza? nu s-ar mai naste capodopere care sa miste marile din loc! Ce-ar fi lumea fara cei tari? nu stie saraca sa raspunda, trebe sa intrebe ..... pan-atunci sa mai bea un canutz de amestec inteligent de toxine cu altele! Si-l inchina celor ce au ce face, celor neobositi si care stiu ce vor, celor optimisti, celor NESINGURI, celor cu picioarele pe pamant ...... intr-o zi de vineri, in care lumea traieste si respira si se bucura ..... alaturi de-un prosop plin de muci ..... si LACRIMI
Till the rivers all run dry Till the sun falls from the sky Till life on earth is through I'll be needing you
I know sometimes you may wonder From little things I say and do But there's no need for you to wonder If I need you cause I'll need you
Till the rivers all run dry Till the sun falls from the sky Till life on earth is through I'll be needing you
Too many times I don't tell you Too many things get in the way And even though sometimes I hurt you Still you show me in every way
Till the rivers all run dry Till the sun falls from the sky Till life on earth is through I'll be needing you
Au fost odata ca niciodata un copil intr-o parte sh-o tante intr-alta parte. Si copilul era mai ciudat, o cauta tot timpul pe tante, poate simtea nevoia de ocrotire, nu se stie si nu se va sti niciodata. Si tante se bolunzi mai tare la un moment dat, dar copilul nu se lasa, in continuare o cauta pe tante. Si tante nu intelese nimic, si din cauza bolii alunga copilul de langa ea. Trecu vreme si tante prinse ceva putere, iar copchilu' iar cauta ..... ce cauta la ea. O scoase-n lume pe banutzii lui, ca saraca tante era pe zero la capitolul finantze pe-atunci. Ce-si spusese el in barba " un suc si neste mici, poate si baiatul! " Si asa ajunsera ei intr-o bombita din vestitul " mic paris " ( scriem cu litera mi caca e mic ) undeva pe vestitul Lipscani. Si tante era un pic biscuite-n dunga de la indelungata boala, dar inca atragea privirile. Asa ca atunci cand iesira impreuna din bombitza cu iz de mititei romanesti si tziganie, privirile hulpave ale conationalilor de toate culorile si nivelurile, se lipira de formele inca ascutite dar armonioase ale lu' tante. Tante nu era nici pe departe constienta de ce se intampla. Savura cu toata fiinta ei viatza, placerea de a respira si de a fi scoasa la plimbare de copii, cu aceeasi copilareasca bucurie. Numa' ca intoarse capul sa vada daca vine si copchilu' ..... si-atunci vazu o priveliste pe care n-o va uita toata viatza - copchilu' mustacea mandru pe sub mustata, uitandu-se cum ceilalti intorceau capul dupa tante-a lui, in drumul ei lin catre iesire. Nici in ziua de azi tante nu crede ca si-a dat seama copchilu' ca l-a vazut, sau ca macar el era constient de ce mandru se simtea langa ea. Si nici ca ei i-au dat lacrimile, ca copchilu' era mandru cu ea si nu ca-i era rusine. Si de-atunci s-a schimbat totul. Copchilu' a reusit sa atraga atentia lui tante ..... si tante sa inteleaga ceva ..... nedefinit .... dar totusi, e acolo .....
TzzzzzzzzzzTzzzzzzzzzzz, nu i-as dori nimanui sa fie in fatza mea acum, sunt neagra-n in cerul gurii. De ce dracu' trebe despicat firu-n coishpe cand e vorba de sufletul unui om? nu-l poti lua asa cum e? nu domne, trebe sa intrebi daca sufletul respectiv are casa, servici (ne)regulat, e optimist, daca are bani, ca altfel cine-ar vrea un deprimat, fara nimic. De exemplu io l-as vrea? ma intreba cineva odata. Ce-am fost si ce-am ajuns? si ma refer la omenire, cand venea unu' de-ti ardea un ciolan peste fatza .... din dragoste ovcorz, si tu fericita de ofranda te intorceai cu spatele, in patru labe. Nu mai pot gandi, ma doare capul de nervi si slava domnului ca-s singura, ca cine stie, poate as fi facut ce fac unii, si urasc, sa-mi vars nervii pe persoanele apropiate ..... daca iegzista!
De ce nu se pun domne lumini ca lumea? sa vaza omu' ce si cum, ca poate unii suntem chiori si nu distingem nuantele! De ce nu se pun chestii noi, nemaivazute, sa descopere retina pentru prima oara? ce impact ar avea! De ce nu se pun mai mari, maaaaari cu rauri de lumina? De ce nu se aduna multi, multi mai multi dosebiti, ciudati, la un loc? stiu eu un ciudat mititel care mi-ar facea mare placere :D De ce e asa, fara consistenta? am simtit iar ..... si iar, un mare gooool ..... cre'c-o sa ajung ca o tzinta-n care-si baga toti ...... gloantzele, unele langa altele ..... si raman zdrentze ..... De ce nu se face nimic cu cap? ..... nu ca eu as avea, dar macar sunt plina de idei ..... care dau pe dinafara de bune, vorba unei fatuci in urechea mea de ma durea, cu privire la o alta care la 8 seara era aproape-n curul gol, asa de scurta-i era fusta si cu un tricou alcatuit din 2 bretele, punct, la vremea asta " domne, sunt unele care vor sa iasa-n evidenta oricum, numai prin inteligenta nu! " Si-atunci m-a izbit, m-a izbit remarca ei intelighenta. Totul se intampla in timp ce urmaream de fo ora, spectacolul ecuadorienilor din Romana. Ce muzica!!!!! Si iar mi sa-ncinsa neuronul " de ce nu se putea pune neste muzica, asa de corason, de inaltzare ...... la stele, de poveste, de abis si gangurit de pasarele? "
Si-apoi am vazut o gravida ce baga-n ea pufuleti c-o pofta nebuna ! si-au inceput sa-mi curga balele
Sarutul? are vreo importanta? e nimic sau tot? e de complezenta, cand esti satul de partener dar trebuie sa faci sex? sau te pierzi intr-o ameteala dulce? ai crede, ai vrea sa crezi, dar sunt atat de multe feluri de saruturi, ca ajungi sa nu mai crezi nimic. In loc sa simti foc, in loc sa simti para, simti banana ..... si rece, fara emotii interioare, numai porniri animalice si-atat, punct. Doua blocuri de marmura cu punct comun, punct ..... sau cum erau odata papuselele cele mici din plastic, de trageai de-o chestie, ii iesea piciorul trei dintre celelalte doua. In loc sa te scufunzi sau sa te inalti, simti c-ai inghetat de frica, simti ca ceva e atat de ne in ordine, ca-ti vine sa intri in pamant. Simti exact ce banuiai cu al 7-lea simt. Si totusi continui ..... din prostie Si-ti vine sa urli "oare de ceeeee?" Oare cand o sa gasesti ceea ce cauti? Oare mai gasesti? Oare nu-i prea tarziu? E prea tarziu! Si e atata oboseala! Sunt lucruri muuult mai importante precum zbaterile realiste, cele cu picioarele pe pamant, cele precum munca sau gasitul socializarilor de forma. Adica o gramada de forme de falsitate, care sa ne dea un scop in viata, sa simtim ca nu traim degeaba, ca lasam ceva de renume mond(ial) in urma noastra de care sa fim mandri. Important e sa comanzi, de preferinta cat mai multa lume, sa domini, sa dai sfaturi de la inaltimea experientelor personale asociate in general cu o varsta inaintata, sa-ti razi pe sub mustata de orice pornire cat de mica de sensibilitate, de orice om care poate sa viseze ..... si nu numai ca e capabil sa viseze, ii si place, se si complace. Daca reuseste sa se mentina asa, cu capul in nori, intr-o lume perfect de imperfecta cu picioarele pe pamant, e considerat inferior si slab, privit de sus, batjocorit. Sunt multi, foarte multi oameni tari pe Pamantul asta atat de hulit, si sunt mandra ca nu fac parte dintre ei, si sunt mandra ca sunt undeva in nori, unde as vrea sa si raman, sa nu mai ma vada nimeni ..... si eu pe ei. Singurul lucru pamantesc dupa care as tanji, ar fi sarutul ..... MEU ! buba e ca nu pot singura, asa ca norii reprezinta fantastica ascundere, perdea, suprarealism, paranormal, in care s-ar povesti imaginatia.
