Constientza

Am o lume a mea acum,si sper sa nu mi-o ia nimeni.Este o lume extraordinara,fascinanta,o lume care parca s-a nascut pentru mine,o lume in care predomina barbatii,mai ales tineri,pustanii cum ii denumesc eu,o lume in care exista respect si interes al barbatilor si pt altceva in afara de sex,lumea fotografilor si a produsului lor--fotografia.
Cand m-am apucat de fotografie,eram indragostita de frumos,imi placeau artele:pictura,sculptura in lemn,olaritul,sticlaria.....nu concepeam sa nu imi placa si fotografia,desi spre deosebire de altii nu pusesem mana in viata mea pe un aparat sau ps.Daca ma intreba cineva la ce fol ps i-as fi raspuns:la atentionare--ori:ps--mai am sa spun ceva;--ori:pas,pas...interjectiile aruncate pe strada de frustrati fetitelor cu fustite scurte si decolteuri "generoase".
Desi greu,pas cu pas incep sa deslusesc cu ce se mananca fotografia,incep sa imi dau seama ca motivul pt care am pornit-o pe lungul drum al artei a cazut de mult si n-a mai ramas decat dragostea pt frumos.Motivul:alta meserie din care sa faci bani....dar se vehiculeaza foarte des si inversunat parerea ca nu poti face fotografie artistica si de care sa fii multumit sufleteste dac-o faci pe bani.Pt ca atunci cand se face la cantitate,dispare calitatea,dispare imboldul de nou,de libertate de alegere,dispare acea curiozitate care face zic eu,din fotograful amator unul mult mai bun decat cel profesionist.Cred ca pot face comparatia intre gustul unei aventuri de-o noapte cu frica in san sa nu fii descoperit si aventura continua=plictiseala cu nevasta-l tau vorba ungurului.Pasiunea primei intalniri dintre doi oameni care se vaneaza de mult....cu asa ceva compar pasiunea fiecarei iesiri la foto.....de fiecare data este prima data,esti excitat de necunscut,esti nerabdator.
De fapt am inceput a scrie din cu totul alt motiv,dar m-a prins flama,sa revin....cu toate astea imi dau seama ca sunt foarte singura.Desi cred ca am foarte multi prieteni,nu sunt sigura,in fond nu am pe nimeni.Oare daca as fi bolnava,sau as avea nevoie de mangaiere sau afectiune,cine ar veni dintre cei care zic eu ca sunt prieteni?Nimeni...de ce?pt ca fiecare are problemele lui personale,care nu se intersecteaza cu ale tale...adica ale mele....life sucks.
Vreau sa vina primavara,sa fie pomii-n floare si vantul ala caldicel racoros ca o gura de aer curat,sa miroasa a pamant reavan, sa simt ca renasc si eu,sa simt viata pulsand si adrenalina alergand prin sange,sa ma urc pe un deal ,sa desfac mainile in laturi si sa trag o gura zdravana de ozon,vreau sa fiu din nou copil si sa alerg pe vale,vreau sa zbooooor.
As vrea sa traiesc in universuri paralele....cand nu mai imi convine unul,sa fug in altul