“Ne cunoaştem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pamânt,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai aşa şi pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ţi-am reţinut
Chipul.
Eu m-am emoţionat
Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna maşini
Şi ape şi mai ales munţi,
Şi tot globul.
M-ai privit în ochi,
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză."
Marin Sorescu
Multzumesc Anca! :)
minunata poezie...crede-ma, de minute in sir, tot repet:
RăspundețiȘtergereAi întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.
multumesc, bun inceput de zi.
Si eu am multumit Ancai Pol pt poezie! e furata de la ea :D
RăspundețiȘtergereE intradevar deosebita ..... si scrisa de un barbat
Superba poezia, superba fotografia :)
RăspundețiȘtergeremultzam Stefan! :)
RăspundețiȘtergereDar din dar - şi eu o furasem... Poeziile cred că nu se pot fura, de fapt. Sunt ale oricui are trebuinţă de ele. Ca merele picate la marginea drumului.
RăspundețiȘtergere:) multzam de trecere Anca!
RăspundețiȘtergere