Altă limbă

Mă gândeam aşa mergând pe stradă cu animalul lângă mine(nu, nu un bărbat! :D), cum ieşim noi ca floricelele !!!!!!! :)) să ne plimbăm căţeii.
Aşa privind în ansamblu, de undeva de sus, s-ar vedea o mulţime de oameni cu animale, câte doi, câte trei ..... Noi plimbându-i pe ei sau ei pe noi?
Și dintr-o dată mi s-a părut așa ridicol! Ne-am pus singuri niște bariere de-a lungul timpului, care ne-au direcționat la peisajul de astăzi: să ieșim din cutiuțe, însoțiți de animalele de companie, care undeva în mileniile ce au trecut, s-au nimerit să fie câinii.
Tot așa de bine, puteam sa fim noi! Sau să nu existe cutiile de chibrituri. Să fie o cu totul altă lume.
În care oamenii sa fie de cuvânt! Sau câinii ...... sau urșii ..... orice-o fi, numai să nu facă una, apoi să i se scoale ca nu și pac-pac, țac-țac, cu buretele. Până și pe tablă ramân urme, darămite în sufletul unui om!
Cu condiția să fie suflet!
Că om nu e neapărat o condiție, luat ad-literam.

Un alt tărâm. Unul de poveste. De relaxare completă, fără niciun fel de durere. Nici măcar de dinți!

De pe drum. Drumul spre Veliko Tarnovo