Sictir...da' ce sictir

Sa mai spun ca sunt suparata?sau v-ati obisnuit deja cu starea mea de fapt?Nu ca sunt suparata...m-am umflat de plans de ciuda,de nervi...faceam maruntele prin camera de colo, colo,injuram,si-mi spuneam ca gata s-a terminat cu prostia din capul meu...s-a terminat cu a lua lucrurile asa cum cred eu,si cum am eu gresita impresie ca ar fi toata lumea.Eu imi imaginam,exact ca omul prost,ca daca eu ma zbat pt unii,si acei unii ar trebui sa faca la fel...puah,nici ca se putea mai prost gandit...inca nu m-am obisnuit cu gandul,ca in ziua de azi,de fapt si altadata,a fi prieten cu cineva nu inseamna neaparat ca si cinevaul e prieten cu tine...in ziua de azi,totul e cu dus...adica dus de la tine,ca intors iti da dracu'.Oare de ce fac numai alegeri gresite?M-am saturat sa ma lamentez,sa ma plang,m-am cam saturat de viata,m-am cam saturat de oameni...sa nu fie nimanui cu suparare, dar oamenii nu-ti aduc decat suferinta,iar daca la o anume vreme iti arunca cu prastia putina bucurie,au grija mai tarziu sa-ti iasa insutit pe nas.
Am asa o revolta in mine,parca sunt o mie de razboaie,m-as bate cu lumea intreaga,n-am sa inteleg niciodata de ce draku' am iesit eu asa?credula,buna la suflet ca painea calda...de mine oricine poate rade,sau sa-si bata joc,....am zis de un milion de ori ca gata,s-a terminat,voi fi si eu dura si lipsita de suflet,dar de fiecare data n-am putut,parca ceva ma opreste sa scot cuvintele care le merita anumite persoane.
Spunea Keerdegarden,sau cam asa ceva,dracu' sa-l ia,"durerea il trezeste la realitate pe visator"...bine spunea...sa dea D-zeu...AMIN

Continuare la de kkat

Si mai de kkat

De kkat

Ma simt de kkat si sunt foarte trista,nu am sa spun de ce,am sa povestesc o povestioara...
Acum 2 nopti am iesit cu ai mei catei...ploua marunt,era racoare si mirosea extrem de frumos afara...o adevarata placere sa te plimbi,in liniste cu gandurile tale.La una din dughene,dormea un caine in fata usii,arata chiar frumos,ziceai ca-i lup,ca sa nu zic ciobanesc german.Trec de el la urmatoarea dugheana sa cumpar ceva de rontait.In spatele meu se ridica fetita ca era de-a mea si vine dupa mine....atunci am vazut-o saraca, tremura din toate incheieturile in niste spasme de ziceai ca e pe break dance,dar avea puterea sa dea din coada.Cei doi de la dugheana, care erau afara,i-au dat cu piciorul de parca avea ciuma...si in clipa aia m-am vazut pe mine in locul ei...dumnezeule!!!!,n-am sa inteleg niciodata rationamentul asta...vezi un suflet amarat,chinuit,si atunci ce zici tu?ia sa-i mai dau una,ca de-abia e obisnuit asa.
Oare de ce omul are atata rautate stransa in el?Oare de ce nu e impresionat de durerea sau suferinta altui suflet,decat cel de om?Oare un catel cu ce e mai prejos,ca fiinta existenta pe acest pamant,decat un om?...amandoi respiram,mancam,traim in acelasi univers...si sa nu-mi veniti cu texte,ca vezi noi gandim...
Cand eram mica...ofcos ca in pleistocen,nu faceam nimic altceva in afara de a sta in spatele blocului,cu toti cateii si pisoii care-i gaseam pe acolo...si ca sa radeti mai tare,ma bateam cu ei parte-n parte pe bucatile de cornuri uscate aruncate de vecini...deci le mancam,nu ma incurcam...si mai mancam ceva..lingeam toti peretii blocului,mai ales cei de la lift ca aveau gust mai bun-deschideam gura larg,scoteam limba cat de mult puteam,si-o lipeam cat era de lunga de la varf pana-n gat de perete...si sa vezi ce aderenta prindea in momentul in care se lipea varul de saliva...deh grea viata mea de fetita...apoi cand se lasa seara cum naiba sa-mi las confratii de suferinta de izbeliste?...ii bagam prin san,in pantaloni,in punga,ii duceam in casa,unde fiind cald si bine saracii adormeau pe unde-i plasam,in sifonier,sub fotolii,cu mine in pat.Si numai ce pe la 11,12 noaptea incepeau schelalaituri si miorlaituri din toate colturile casei,sculandu-i pe ai mei din somn,buimaci,speriati,nepricepand unde se aflau...ca parca nu semana cu dulcea,dulce casa unde stiau ca adormisera.
Si uite asa,am adus o frantura din copilaria mea aici,si mi-am dat seama ca de fapt eu sunt cronic nefericita.Am fost singura la parinti,nu stau sa-i judec,bunici nu am avut,nu am simtit niciodata dragoste...cum sa spun?tata,un om foarte bun,ma iubea,dar nu putea sa-mi arate,nu m-a luat niciodata pe genunchi,sa ma stranga in brate,sa ma sarute pe obraz sau pe frunte...maica-mea=frigider sau ea?mai bine frigiderul,e macar util cand da tropicul in noi...bunici?sa-mi faca prajiturele,sa ma scoata in parc la plimbare?nema...frati?nema...prieteni?da,cand eram mica,nu prea mai tin bine minte maica.
Eh,n-am chef acum,ma misc in reluare,iar a inghetat lumea pt mine...eu am conceptii diferite,si nu ca fac parte din alta EPOCA,dar sunt....mi-e greu...nu vreau....mai bine tac.

Stare

Cateodata am asa o stare de nestare,de neliniste,de agitatie,de nerabdare...parca astept ceva...sa se intample ceva...si tot astept,starea de incordare devine apoteotica,incepe sa ma doara capul,sa ma usture ochii,inchid calc.,il deschid,mai scriu o poanta ,mai dau o fuga pana la Mega Image sa ma-ndop cu dulce,seminte si suc,rasfoiesc Fotografia digitala(ii spusai vegetala,noroc ca m-am oprit la timp),mai trag un ochi peste Photomagazin...si la sfarsit iese un mare,big mare O-zero,in my mind .
Capul meu are sute de tone,daca-l scutur putin parca sunt ostirile lui Mihai Viteazu tropaind catre ale lui Baiazid.Poanta nasoala e ca tropaie la mine-n cap...imi ridic parul,mi-l dau pe spate,ma trag de el,mi-l ciufulesc....afara ploua,geamul e deschis la maxim si intra aerul pur,oxigenat,plin de miresme proaspete ale noptii bucurestene...dar dajaba durerea persista....culmea e ca nu am nici cea mai vaga idee de ce astept,sau ce.
Continuarea mai tarziu
Nu stiati?,va spun eu acum...pisica mea persana nu serveste decat apa proaspata,cu o maslina s-o juma' de felie de lamaie...verde...daca nu e in castronelul ei,adEca proaspata,isi baga nasul in canalul de la baie daca este descoperit,in wc daca reuseste,si nu in ultimul rand in cele doua bidoane de 5 litri in care tin apa pt flori.
Deh,matza aristocratica,se respecta...oare cu cine o semana?ca aici m-a pierdut.
Miorlaie,da' un miorlait d'ala sugrumat,ragusit de nici nu-ti dai seama de unde vine sunetul,vine catre mine si-si baga coada-n taste,exact cand creatia mea e la apogeu....acum imi fac freza pe stanga(vorba lu' Fred de casa noua).Se baga-n seama s-o mangai,intind mana,se duce mai incolo,mai ma-ntind un pic,se duce si mai incolo...si uite asa ajung de pic in nas in taste ca sa-i fac ei damblaua.
Ati vazut vreodata cum se spala o matza pe oki cu degete de stapan?Eh,daca luati bilete,va ofer un spectacol gratuit.Ma linge pe unul din degete bine...de tot...sa zicem pe aratator,si apoi isi infige okeanul in el frecandu-se cu frenezie...tot spilu' e sa tin degetul Rigid, dupa ce-l consuma ,trece la urmatorul,s-asa mai departe...si uite asa aberez la 2 noaptea,cand se aude afara cantand o cucuvea...da' ce frumos ii zice...
Ah ce-as vrea sa ma las pe spate,sa inchid ochii,si sa simt sarutari calde si mangaieri pe tot corpul,sa simt picaturi de ploaie cum cad pe sani si se preling in laturi sau catre curbura ce incepe de la stomac si se continua pana la?....pana la?...daca nu stiti,sunati un prieten.
Gata cu aberatiile,va trebui sa trantesc poza,sa vaz de unde-o scot....pauza de poza

Ameteala

Ascult o melodie,i'm gonna be,si-mi vine sa mor pe ea...cred ca ar fi placut sa ma scufund in moarte asa cum ma simt acum...nu mai pot sa gandesc bine,stiu ca ascult si atat...parca nu mai exista nimic in jur,parca plutesc in neant,mintea mi-e goala asa cum totul in jur a palit si sunt intr-un vid absolut,sau in cosmos...dar nu in imensitatea de gheata de acolo,ci in ceva cald si bine,care-mi amorteste toate simturile mai putin auzul.
Imi spune un prieten foarte bun ca sunt deprimata rau,si ca ma afund mai tare...dar prietenul respectiv,foarte bun,nu mi-a dat sansa de a-l lasa sa ma cunoasca,sa-mi cunoasca sufletul,sa simta ce-i acolo,ca prieten vorbind....poate ar fi vazut mult mai multe,care poate i-ar fi placut,poate ar fi vazut ca sub masca pe care mi-o pun,e un suflet nu neaparat deprimat(cine n-a fost macar o data in viata?),ci un suflet visator,care are nevoie de afectiune,de atentie,de prieteni adevarati cu care sa umble de nebuna,de libertate....Cateodata as vrea sa cad in coma,si sa ma scol dupa un an,sa nu mai imi aduc aminte de nimic,sa incep o viata noua,altfel,nu stiu.
Ce mult as vrea sa fiu undeva singura,pe un munte,sa-mi bata vantul prin par,sa alerg de nebuna,si sa rasune vaile pe i'm gonna be...as vrea sa fiu indragostita si sa fiu iubita,dar nu asa obisnuit,banal,as vrea asa cum putini oameni au parte in viata...oare daca as avea parte de dragostea asta as fi multumita?
Cateodata n-am nevoie de nimeni...melodiile care-mi plac si fotografiile umplu tot golul...alteori simt ca ma scurg inlauntrul meu din nevoia de mangaiere,ca raman fara vlaga,ca sunt intr-un vartej in care daca fi prins un altul,ar lua-o la vale cu mine
Trairile mele sunt prea puternice pt un om obisnuit,poate tocmai d-aia nu se mai prinde nimic de mine...sunt ca o lumanare care arde cu prea multa putere intr-un timp foarte scurt,de fapt ca un betisor d-ala de artificii ce straluceste in secunda asta,iar in urmatoarea e bezna...si de ce nu ?viata e frumoasa dar mult prea scurta.
Nu consider ca mi-am irosit viata,totusi sunt nemultumita de mine...as fi vrut sa fiu un geniu,sa excelez in ceva...si nu pt ceilalti,ci numai pt mine...sa percutez imediat la orice,sa stiu sa cant,sa stiu mate,fizica,calculatoare,astronomie.
Da,in seara asta sunt deprimata.
Cap.II
Stau langa el si-i simt mirosul,probabil aftershave amestecat cu al lui propriu, de copil razgaiat si adulat...si trebuie sa ma dau inapoi pen'ca ma ia ameteala,o ameteala placuta,dulce,stranie....si nu am voie...it's prohibited to me.Sunt perfect constienta de asta,dar cateodata imi permit sa visez cu ochii larg deschisi....alteori cum s-a intamplat azi-noapte,il visez iar,de data asta in somn...oare de ce naiba il visez numai facand dragoste cu mine?Mi-a spus cineva? ca subconstientul lucreaza la greu...se poate,numai ca pe mine ma intereseaza altceva,nu ce are intre picioare...drept dovada ca nu stiu niciodata actul in sine in vis,este numai o contopire a 2 trupuri la unison care freamata pe aceeasi frecventa de unda....ca doua lebede cu gaturile impletite pe viata in dansul dragostei.
Este asa un haos in mintea si sufletul meu,ca daca s-ar vedea undeva, lumea ar fi ingrozita...nu mai ma inteleg nici eu,care am crezut intotdeauna ca sunt cu picioarele pe pamant.
Tot ce stiu este ca nu e dragoste....pe masura ce trec anii,imi dau seama cat de complexa este viata...aceeasi situatie poate avea mii de fete,fiecare unica in felul ei,fiecare cu sharmul ei,si cu uratenia ei...intamplari,oameni,barbati,femei..fiecare cu amprenta ei specifica,cu adn-ul ei unique.
Am trait s-o vad si pe asta,de ce m-am ferit ca drakul de tamaie de multa,multa vreme...dar e o prostie,nu te poti impotrivi inimii,pentru ca saraca nu gandeste.Trebuie s-o iei ca atare,si sa treci mai departe,sa traiesti,sa respiri...totul e implacabil,nu poti face altceva decat sa astepti sa vina.
Huh...ajunge

Constientza

Am o lume a mea acum,si sper sa nu mi-o ia nimeni.Este o lume extraordinara,fascinanta,o lume care parca s-a nascut pentru mine,o lume in care predomina barbatii,mai ales tineri,pustanii cum ii denumesc eu,o lume in care exista respect si interes al barbatilor si pt altceva in afara de sex,lumea fotografilor si a produsului lor--fotografia.
Cand m-am apucat de fotografie,eram indragostita de frumos,imi placeau artele:pictura,sculptura in lemn,olaritul,sticlaria.....nu concepeam sa nu imi placa si fotografia,desi spre deosebire de altii nu pusesem mana in viata mea pe un aparat sau ps.Daca ma intreba cineva la ce fol ps i-as fi raspuns:la atentionare--ori:ps--mai am sa spun ceva;--ori:pas,pas...interjectiile aruncate pe strada de frustrati fetitelor cu fustite scurte si decolteuri "generoase".
Desi greu,pas cu pas incep sa deslusesc cu ce se mananca fotografia,incep sa imi dau seama ca motivul pt care am pornit-o pe lungul drum al artei a cazut de mult si n-a mai ramas decat dragostea pt frumos.Motivul:alta meserie din care sa faci bani....dar se vehiculeaza foarte des si inversunat parerea ca nu poti face fotografie artistica si de care sa fii multumit sufleteste dac-o faci pe bani.Pt ca atunci cand se face la cantitate,dispare calitatea,dispare imboldul de nou,de libertate de alegere,dispare acea curiozitate care face zic eu,din fotograful amator unul mult mai bun decat cel profesionist.Cred ca pot face comparatia intre gustul unei aventuri de-o noapte cu frica in san sa nu fii descoperit si aventura continua=plictiseala cu nevasta-l tau vorba ungurului.Pasiunea primei intalniri dintre doi oameni care se vaneaza de mult....cu asa ceva compar pasiunea fiecarei iesiri la foto.....de fiecare data este prima data,esti excitat de necunscut,esti nerabdator.
De fapt am inceput a scrie din cu totul alt motiv,dar m-a prins flama,sa revin....cu toate astea imi dau seama ca sunt foarte singura.Desi cred ca am foarte multi prieteni,nu sunt sigura,in fond nu am pe nimeni.Oare daca as fi bolnava,sau as avea nevoie de mangaiere sau afectiune,cine ar veni dintre cei care zic eu ca sunt prieteni?Nimeni...de ce?pt ca fiecare are problemele lui personale,care nu se intersecteaza cu ale tale...adica ale mele....life sucks.
Vreau sa vina primavara,sa fie pomii-n floare si vantul ala caldicel racoros ca o gura de aer curat,sa miroasa a pamant reavan, sa simt ca renasc si eu,sa simt viata pulsand si adrenalina alergand prin sange,sa ma urc pe un deal ,sa desfac mainile in laturi si sa trag o gura zdravana de ozon,vreau sa fiu din nou copil si sa alerg pe vale,vreau sa zbooooor.
As vrea sa traiesc in universuri paralele....cand nu mai imi convine unul,sa fug in altul