Fosta-i nu nevasta

N-am fost niciodata nevasta ..... ceruta. 
My life always sucked. Suna mai bine decat romaneste .....

 

Prietenia

"Cu siguranţă aţi întîlnit persoane de care nu v-aţi putut apropia sufleteşte nicicum, la fel ca şi fiinţe faţă de care v-aţi deschis spontan, ca şi cum i-aţi fi cunoscut de o viaţă. Aţi simţit spontan o căldură în interior, că aveţi ceva comun cu acea persoană, că aţi dori să comunicaţi cu ea mai mult, că aveţi ce să-i spuneţi, că aveţi ceva important de aflat de la ea. Misterioasele interacţiuni energetice dintre fiinţe ţin de afinităţi, caracter, personalitate, dar şi de un trecut comun, caracteristici sufleteşti asemănătoare ce-şi au originea în Legea atracţiei universale. Dacă planetele sînt atrase una de alta, dacă particulele elementare se atrag sau se resping, de ce s-ar sustrage fiinţele vii acestei forme a voinţei divine ?
Nimeni nu-i perfect. Fiecare avem calităţi dar şi lipsuri, talente dar şi inhibiţii. De aceea căutăm în jurul nostru ceea ce ne lipseşte. De aceea avem nevoie de prieteni, dintr-o inconştientă şi profundă nevoie de unitate, de a ne împlini, de a redeveni întregi. 
Prietenia înseamnă în primul rand expansiune, deschidere sufletească. „Tot ce aveţi mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să fie” (Kalil Gibran – Profetul). Ralph Waldo Emerson spunea că singurul mod de a-ţi face un prieten este de a deveni unul. Ca şi iubirea, prietenia înseamnă mai ales a dărui. „Prietenia îşi dăruie parfumul tuturor şi se împlineşte prin aceasta”.
Acest nobil sentiment este însă uşor alterabil de egoism sau de dorinţe sexuale, de interese meschine sau de spiritul de turmă. A fi interesat de cineva doar pentru că este bogat sau influent, doar pentru că ai nevoie de ceva ce-ţi poate da, nu este prietenie, deoarece această „atracţie” dispare deîndată ce persoana respectivă îşi pierde statutul. La fel, a te apropia de cineva doar pentru că arată bine, nu este prietenie pentru că „atracţia” dispare odată cu aspectul exterior. Aşadar o măsură a prieteniei adevărate este timpul. 

Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice şi le sporeşte farmecul e un sentiment care lipseşte iubirii: siguranţa (Honore de Balzac)
Prietenia e un singur suflet ce trăieşte în două corpuri (Aristotel)
Prietenia e comfortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără să trebuiască să-ţi drămuieşti gîndurile sau să-ţi cîntăreşti cuvintele (George Eliot)
Prietenia e atunci cînd tăcerea dintre două persoane e confortabilă (Dave Tyson Gentry)
Prietenii adevăraţi sînt cei pe care poţi să-i suni la 4 dimineaţa (Marlene Dietrich)
E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este chintesenţa oricărei religii (Mahatma Gandhi)
Prietenul e cel lîngă care pot gîndi cu voce tare (R W Emerson)"

 


Julie Bergmann    "kissie face"

Când Dumnezeu se ţine de şotii

Zilele acestea simt nevoia acută de un cordaci :D  Şi mare mirare!!!!!  N-am mai simţit nevoia de ani. Trebuie să fie mare haos pe la mine prin underwold.
Şi acestea fiind spuse, iese Doamna :) Marilena la plimbare cu căţeii. Ia o pauză de cur pe trotuar şi nu trec 5 minute că agaţă un ţigan, ce-i drept frumuşel, tinerel, mare afacerist. Căruţa încăpătoare şi plină cu fiare. Aici facem o pauză şi tre sa subliniem că există un întreg trecut tumultuos, nu foarte propice legăturilor inter rasiale cu dumnealor.
Ţiganul destul de politicos, lunecos ca un şarpe, diplomat, trecut prin toate stadiile tehnicii agăţatului ca la carte.
Dar nhinune mare!!! Înainte să-mi ceară numărul de telefon, mi-l cere altul. Un domn de 66 de ani, arătos, frumuşel, la fel de politicos, un pic cam grăbit cu cererea respectivă.
Amândoi cordacii, că doar asta erau (urât sună LOL :)))))))  gravitând în jurul meu în acelaşi timp.
Şi să-mi mai fac probleme de conştiinţă că nu reuşesc să cred cu toată puterea!!!!
Şi unde mai pui că Dumnezeu este şi glumeţ! O fi în toane bune. La nici jumate de oră de când mi-am dorit mi-a dat: un ţigan şi-un foarte matur.
Iar eu mi-am permis să fac nazuri ...... ioi :D 

 

Fâl - Fâl

N-am avut niciodata ce mi-am dorit. N-am avut parte de o copilarie fericita, n-am avut parte de dragoste, n-am avut parte de-o casa a mea, de un sot cu dus si intors. N-am avut parte de copii, de calatorii ......
Intr-un cuvant, eh sau doua, n-oua, n-am fost niciodata fericita. Nici macar de atat de obisnuitii prieteni adevarati n-am avut parte.
O singura asa zisa prietena, demult tare demult. Tot eu o cautam, mi-era draga. Ei nu-i pasa!
De fapt cuvantul care mi s-a pus pe o pancarda in fata ochilor a fost NEPASARE.
Acum am ajuns si eu acolo unde erau toti demult. Acum am si eu ridicata pancarda cu nepasarea de poveste.
Pur si simplu mi se falfaie. Mai putin de mine. 
Dar putzan cam tarziu. 


 

Fără

Urăsc oamenii. Din tot sufletul. Ne-am înmulţit ca puricii pe un căine neîngrijit şi sugem tot ce găsim. Da, tot, pentru cei care simt nevoia de extensii.
Am infestat pământul ăsta superb!!!!! Te duci in parc şi n-ai unde pune piciorul de plozi. Plozi, plozi si iarăşi plozi. Şi cât de mândri suntem de ei.
Şi pe ai altor animale îi măcelărim, îi călcăm în picioare sau cu maşina, îi mâncăm.
Am văzut astăzi cum un nenorocit de doctor veterinar a călcat un pisicuţ, trecănd cu roata de la maşină la relanti, chiar peste el.
Cu câteva secunde mai înainte îl văzusem din depărtare, mic şi negru, pricăjit, cu urechi mari şi capul aşişderea, cu picioarele ca beţele de chibrit şi burtica umflată ..... şi m-a buşit râsul din toată inima.
Şi apoi ...... nişte picioruşe în sus cu nişte mişcări necontrolate .... nu mai pot scrie.
Urăsc oamenii. Din tot sufletul. De-ar veni Apocalipsa aia odată.
Să scape pământul ăsta sărman de noi.

Fantasmalegorie

Ma zbat ca pestele pe uscat .... si ma buseste plansul. Unul cu sughituri. Unul din toata inima, sau din tot sufletul care mi-a mai ramas ..... sau urma de el. Ati jucat vreodata hora? batuta? sa se ridice praful din podea? Asa!

Virtualul este extraordinar. Am blamat mult si tare feisbucul, si sus, dar ce-i al lui, al lui ramane.

Virtualul e de rahat.
Te indragostesti. Pentru ca poti. A incercat cineva de pe aici, daca mai exista cineva, dragostea fantasmagorica?
Doare ca naiba!!!
Si totusi e bine sa te doara. Inseamna ca simti. Si e atat de bine sa nu te mai simti decat lut, pe cale spre pamantul mama, sau tata, iubit, frate, sora ..... pamantul atotputernic.

Iubesc cum n-am iubit niciodata. Sa vedem:
E la mii de km distanta, in suflet, in ani, in situatie sociala ..... si nici nu bese de mine. N-o sa stie vreodata.
Si totusi iubesc imposibilul. Chiar atat de orb, mindless este sentimentul asta de iubire?
De ce? Ce se produce in minte, cel putin in a mea de simt asa?
Complet hopeless, fara speranta, lipita cu ochii de un desktop rece. Dar probabil ca-i obisnuinta! De a simti numai rece, nimic aproape, numai singuratate.
Sunt constructor de ceva timp incoace. Unul de lumi virtuale, imaginare, in care traiesc, iubesc. Tot corpu-mi freamata sub atingerea calda a ochilor lui.
Apoi se termina. Trebuie sa dorm, sa mananc, sa ma pun pe tron .... si toate edificiile mi se darama.
Ramane fum si moloz. Si eu zdrobita de asfaltul giulgiu.
Cazuta din nori. Cu creierii imprastiati, clocotind inca.

Ni No Ni No, N-ati vazut un cal maro? Ba da, era dupa usa maro

Ati vazut vreodata doi catei, din spate, stand in cur, unul langa altul la distanta de 5 cm de usa de la intrare holbandu-se la ea?
Inclinand capul cand in dreapta cand in stanga cu urechile ciulite si ridicate de parca-i tragea cineva?
Pacat ca n-am prins-o cu aparatul. Poza.
Dar cred c-o aveti deja in minte, deci nu mai e nevoie de ea ... ha ha :D

Heeeei, I'm still alive

Dor de dor, dor de mor .... un fel a spune

Am văzut niște fotografii cu satul românesc. Simple, dar pentru mine pline de semnificații. De tristețe că nu pot ajunge și eu pe acolo deloc darămite mai des, așa ca unii :) :P. De bucurie și fericire, aducându-mi aminte de copilărie, când mă cuibăream iarna la căldura sobei, în capătul celălalt al patului sub pătura aspră țărănească, cu mirosuri naturale, cele aproape de pământul din care ne-am născut și am crescut oamenii zilelor noastre.
Cei care îl secătuim.
Uitându-mă la ulițele golașe, împânzite totuși de rămurelele ce-și așteaptă cu nerăbdare frunzulițele verzi, simt noduri în stomac. În minte mi-a început o simfonie perfectă, ca plasa păianjenului de perfectă, dar lucrată de copaci din însuși esența lor. Simfonia amintirilor, amintiri care mă întristează, care mă umplu de dor. Dorul care m-a mistuit o viață-ntreagă.

Dorul de pământul natal, de natural, de simplu, de adevărat. Chiar de ar fi idilic, un idealizat la mine în cap.
Dar nu, se poate, se poate trăi și la țară nu neapărat muncind pământul să cazi în nas. O mică afacere, orice să-ți asiguri traiul de zi cu zi, să te bucuri de aer curat, să ieși pe prispă să te ciugulească puii de găină de ciucurii botinelor lucrate de mână, să rupi un măr roșu, gustos și zemos din copac.
Să te trezească trilurile păsărelelor, în diminețile calde de vară și să te adoarmă cri-cri-urile greierilor din desenele animate bulgărești rătăcite pe la tine prin grădina verde, plină de o lume care ar trebui să se întrepătrundă cu a noastră în orice secundă.

În schimb, noi ne impletim, sau cel puțin eu imi împletesc destinul cu betoanele grele și privirile terne aruncate blocurilor golașe și gri de metropolă sticloasă, ca gheața din suflete.

Dar să ne și veselim cu un clipuleț, nebunesc de săltăreț ..... de găsit mai sus, pe moțul creț

Întrebări fără răspunsuri

Când mă gândesc că există oameni, poate chiar mulți, care trăiesc fără, nu grija, ci frica zilei de mâine.
Nu-mi mai aduc aminte, sau poate n-am știut niciodată, de când am început să fiu conștientă deeee, deeee realitate, cum e să te simți în siguranță.
De fapt sentimentul de siguranță nici nu e realizat, la fel ca și cel de sănătate. Până când nu te lovesc, nu-ți dai seama pur și simplu ce înseamnă liniștea și nu zbuciumul, calmul și nu stresul, liberarea și nu apăsarea, mintea clocotind de neputință. Parcă ești într-o cămașă de forță care te strânge ca o menghină și peste plămâni. Încerci să respiri cât ai nevoie, dar cutia toracică nu se poate extinde la maxim.
Sunt extrem de obosită de cubulețul ăsta de zahăr gol și fără dulce în care stau înghesuită. Îmi place lumea și locurile pe unde te poți preumbla pe pământ, îmi plac frumusețile care le poți vedea aici. Dacă ne-au fost date de Dumnezeu, atunci de ce nu mă pot bucura și eu de ele ..... Doamne?

Ha Ha Hau Au CI

http://youtu.be/dPZQ7ZLy3MI

Baby did a bad bad thing :P , dar nu spui care ...... ha ha ha

Ueit, ueit, ueittttttt fo mi

Time where did you go?

Why did you leave me .... here alone?

Wait.

Don't go so fast,

I'm missing the moments as they past

Now I've looked in the miror and the worlds getting clearer

So wait for me this time

I'm down, I'm down on my knees, I'm bagging for all your sympathy

But you (I'm just an illusion) you don't seem to care (I wish that I could)

You humble people evrywhere (I don't mean to hurt you)

Now I've looked in the mirror and the worlds getting clearer

I'll take what you give me. Please know that I'm learning,

So wait for me this time.

I should've known better

I shouldn't have wasted for those days

And afternoons and mornings

I threw them all away

Now this is my time

I'm going to make this moment mine

(I shouldn't have wasted those days)

I'll take what you give me. Please know that I'm learning

I've looked in the mirror

My world getting clearer

So waite for me this time

Mui

Io soi mui tristă :( :) :( :D

Dar când n-am fost.

Aș

Olalalaaaaa
Oualaaaaaa
Oalaaaaaaa
Hop șa șa aș A

La tin a

M-am săturat de frig. Aș vrea s-ascult o trompetă sub clar de lună, ascunzându-mă-n calda noapte.

Da, da, daaaa

Ma'lenuș în popoul gol, dansează pentlu popol

I'm back

Cum poți să trăiești fără dragoste?!!!!!
De ce n-ai mai putea avea speranțe? De mai bine.
De ce Doamne, de ce?
Speranțe în orice. Să fie lumea mai bună și mai plină de verde și de aer curat.
Mai plină de dragoste și de frumusețe pentru Marilena.

Și de chifteluțe :D

Întrebare întrebătoare

Hai să pun o întrebare cheie -----

Credeți că există vreunul care pute de bani și timp și n-are talent la fotografie?
Binențeles în cazul în care-l mănâncă tare și se ocupă la fel.

When the time is right

Cine n-a furat niciodată nimic, să ridice mâna!

Io am așaaaa o chestie, dacă nu fur ceva de pe unde mă duc, nu mă simt bine :D
Ultima dată am făcut-o lată!!!!! =)))))) Am șutit o pompă de veceu =))))))))))))))) Era mică, mlădioasă și devreme acasă. Trasă ca prin inel, așteptându-l doar pe iel. Dar veni ia, Marilena :))
Nici mie nu-mi vine să cred c-am cărat pompița, adusă de prin țările ploioase.
În bagajul de mână.

Oare se vedea la scheleton?

Uneori uităm ..... ultimul dans

Dă drumul la muzică! Altfel n-are rost să mă citești .... sau înțelegi





Mi-a scris cineva ”uneori uităm de ce ne este dor”
Frumos spus și dureros de adevărat. Ne pierdem în rahaturile vieții și uităm să fim romantici, uităm să iubim, uităm să trăim cu adevărat. Ca și când am privit-o pe Medusa în ochi. Împietrim într-o anumită poziție, mod, în spațiu și timp, făcând frumos pentru alții sau funcție de împrejurări nefăcând nimic.

Simțim adrenalina cu timp limitat, iar cu timpul din ce în ce mai rar, mai scurt. Mi-e dor să mă simt femeie iubită, mângâiată. Să fiu cuprinsă de mijloc și dansată pe muzica lui Iglesias, ca și când ar fi ultimul. Dans.
Pe o plajă pustie și caldă în asfințit.

Să dansezi, să dansezi cu perii ridicați pe tot corpul de plăcere. Plăcerea dansului și-a foamei de el