
























Oare a plans vreodata un barbat din prea multa dragoste?Oare este ploaia iubita asa cum o iubesc eu? Oare voi putea vreodata sa zambesc, sa rad, sa fiu joviala si apoi sa dispar in neant, ca si cand n-as fi existat niciodata? Oare voi putea vreodata sa fiu rea gratuit, ca asa vrea .... pneuronul meu
in momentul respectiv?
Cat de mult iubesc : caii, ploaia, oamenii buni, pacat ca sunt rari, livezile si plantele agatatoare, muzica latina, calmul dinaintea furtunii, visele, atingerea dragostei, fiorii vietii, roua diminetii calde de vara..... si binenteles fotografia.
Oare asta a fost tot? sa nu mai astept nimic? sau sa nu mai astept, p u r si s i m p l u ....?














































