Bughi-bau

Avioane, dragele mele, mai ales de cand pe Discovery nu vad decat cum pica toti de pe la diferite inaltimi, pe diferite tonalitati de zbierete, ajungand la destinatie in diferite stadii de dezasamblare, de la intreg facut terci pana la un terci fin ca pulberea-n vant.
Asa ca Mari cum ar putea sa fie cand are urechile-n pioneze si isi mai aude numai gandurile si bubuitul motoarelor avionului care urca parca pe scari, treapta cu treapta, tremurand din toate incheieturile cu toate cele tone ale sale? decat complet relaxata si fericita.
Se termina scara, se stinge beculetul de la belturi si in aceeasi clipa se relaxeaza complet si vezica mea cu stringenta nevoie la baie, pardon, toaleta, pardon, sicriu. Fug, dau sa intru, tre' sa-mi domolesc avantul ca dau cu nasul intr-un iesind, daca alalalt e intrand!!!!! O privire rapida si gandesc " astia n-au oglinda fir-ar sa fie ", ma intorc cu greu, dau fermoarul jos si ma uit in spate sa nimeresc exact gaura de la wc!!!!! In secunda urmatoare sar sa dau cu capul de tavanul sicriului - de dupa iesind, cineva se holba chiar in curul meu. In sfarsit, descoperisem oglinda, dar mi-a trecut de toate cele lumesti. Mi-au ramas numai tremurul in genunchi si incordarea, parca eram un elastic intins la maxim.
Sa te tot plimbi prin tari straine! cu avionul.
Mai bine ma clocesc trei zile intr-un autocar si halesc gaze de la esapament sau eventual de la colegii de carcera.