vineri, noiembrie 29, 2013

Fosta-i nu nevasta

N-am fost niciodata nevasta ..... ceruta. 
My life always sucked. Suna mai bine decat romaneste .....

 

duminică, octombrie 06, 2013

Prietenia


"Cu siguranţă aţi întîlnit persoane de care nu v-aţi putut apropia sufleteşte nicicum, la fel ca şi fiinţe faţă de care v-aţi deschis spontan, ca şi cum i-aţi fi cunoscut de o viaţă. Aţi simţit spontan o căldură în interior, că aveţi ceva comun cu acea persoană, că aţi dori să comunicaţi cu ea mai mult, că aveţi ce să-i spuneţi, că aveţi ceva important de aflat de la ea. Misterioasele interacţiuni energetice dintre fiinţe ţin de afinităţi, caracter, personalitate, dar şi de un trecut comun, caracteristici sufleteşti asemănătoare ce-şi au originea în Legea atracţiei universale. Dacă planetele sînt atrase una de alta, dacă particulele elementare se atrag sau se resping, de ce s-ar sustrage fiinţele vii acestei forme a voinţei divine ?
Nimeni nu-i perfect. Fiecare avem calităţi dar şi lipsuri, talente dar şi inhibiţii. De aceea căutăm în jurul nostru ceea ce ne lipseşte. De aceea avem nevoie de prieteni, dintr-o inconştientă şi profundă nevoie de unitate, de a ne împlini, de a redeveni întregi. 
Prietenia înseamnă în primul rand expansiune, deschidere sufletească. „Tot ce aveţi mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să fie” (Kalil Gibran – Profetul). Ralph Waldo Emerson spunea că singurul mod de a-ţi face un prieten este de a deveni unul. Ca şi iubirea, prietenia înseamnă mai ales a dărui. „Prietenia îşi dăruie parfumul tuturor şi se împlineşte prin aceasta”.
Acest nobil sentiment este însă uşor alterabil de egoism sau de dorinţe sexuale, de interese meschine sau de spiritul de turmă. A fi interesat de cineva doar pentru că este bogat sau influent, doar pentru că ai nevoie de ceva ce-ţi poate da, nu este prietenie, deoarece această „atracţie” dispare deîndată ce persoana respectivă îşi pierde statutul. La fel, a te apropia de cineva doar pentru că arată bine, nu este prietenie pentru că „atracţia” dispare odată cu aspectul exterior. Aşadar o măsură a prieteniei adevărate este timpul. 

Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice şi le sporeşte farmecul e un sentiment care lipseşte iubirii: siguranţa (Honore de Balzac)
Prietenia e un singur suflet ce trăieşte în două corpuri (Aristotel)
Prietenia e comfortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără să trebuiască să-ţi drămuieşti gîndurile sau să-ţi cîntăreşti cuvintele (George Eliot)
Prietenia e atunci cînd tăcerea dintre două persoane e confortabilă (Dave Tyson Gentry)
Prietenii adevăraţi sînt cei pe care poţi să-i suni la 4 dimineaţa (Marlene Dietrich)
E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este chintesenţa oricărei religii (Mahatma Gandhi)
Prietenul e cel lîngă care pot gîndi cu voce tare (R W Emerson)"

not my picture 


Julie Bergmann    "kissie face"

joi, octombrie 03, 2013

Când Dumnezeu se ţine de şotii

Zilele acestea simt nevoia acută de un cordaci :D  Şi mare mirare!!!!!  N-am mai simţit nevoia de ani. Trebuie să fie mare haos pe la mine prin underwold.
Şi acestea fiind spuse, iese Doamna :) Marilena la plimbare cu căţeii. Ia o pauză de cur pe trotuar şi nu trec 5 minute că agaţă un ţigan, ce-i drept frumuşel, tinerel, mare afacerist. Căruţa încăpătoare şi plină cu fiare. Aici facem o pauză şi tre sa subliniem că există un întreg trecut tumultuos, nu foarte propice legăturilor inter rasiale cu dumnealor.
Ţiganul destul de politicos, lunecos ca un şarpe, diplomat, trecut prin toate stadiile tehnicii agăţatului ca la carte.
Dar nhinune mare!!! Înainte să-mi ceară numărul de telefon, mi-l cere altul. Un domn de 66 de ani, arătos, frumuşel, la fel de politicos, un pic cam grăbit cu cererea respectivă.
Amândoi cordacii, că doar asta erau (urât sună LOL :)))))))  gravitând în jurul meu în acelaşi timp.
Şi să-mi mai fac probleme de conştiinţă că nu reuşesc să cred cu toată puterea!!!!
Şi unde mai pui că Dumnezeu este şi glumeţ! O fi în toane bune. La nici jumate de oră de când mi-am dorit mi-a dat: un ţigan şi-un foarte matur.
Iar eu mi-am permis să fac nazuri ...... ioi :D 

 10ac34325d92a342e6e8e303d3972c9f

Fâl - Fâl



N-am avut niciodata ce mi-am dorit. N-am avut parte de o copilarie fericita, n-am avut parte de dragoste, n-am avut parte de-o casa a mea, de un sot cu dus si intors. N-am avut parte de copii, de calatorii ......
Intr-un cuvant, eh sau doua, n-oua, n-am fost niciodata fericita. Nici macar de atat de obisnuitii prieteni adevarati n-am avut parte.
O singura asa zisa prietena, demult tare demult. Tot eu o cautam, mi-era draga. Ei nu-i pasa!
De fapt cuvantul care mi s-a pus pe o pancarda in fata ochilor a fost NEPASARE.
Acum am ajuns si eu acolo unde erau toti demult. Acum am si eu ridicata pancarda cu nepasarea de poveste.
Pur si simplu mi se falfaie. Mai putin de mine. 
Dar putzan cam tarziu. 


 482309_521662631220080_935412027_n

luni, iulie 01, 2013

Fără

Urăsc oamenii. Din tot sufletul. Ne-am înmulţit ca puricii pe un căine neîngrijit şi sugem tot ce găsim. Da, tot, pentru cei care simt nevoia de extensii.
Am infestat pământul ăsta superb!!!!! Te duci in parc şi n-ai unde pune piciorul de plozi. Plozi, plozi si iarăşi plozi. Şi cât de mândri suntem de ei.
Şi pe ai altor animale îi măcelărim, îi călcăm în picioare sau cu maşina, îi mâncăm.
Am văzut astăzi cum un nenorocit de doctor veterinar a călcat un pisicuţ, trecănd cu roata de la maşină la relanti, chiar peste el.
Cu câteva secunde mai înainte îl văzusem din depărtare, mic şi negru, pricăjit, cu urechi mari şi capul aşişderea, cu picioarele ca beţele de chibrit şi burtica umflată ..... şi m-a buşit râsul din toată inima.
Şi apoi ...... nişte picioruşe în sus cu nişte mişcări necontrolate .... nu mai pot scrie.
Urăsc oamenii. Din tot sufletul. De-ar veni Apocalipsa aia odată.
Să scape pământul ăsta sărman de noi.


vineri, martie 08, 2013

Fantasmalegorie




Ma zbat ca pestele pe uscat .... si ma buseste plansul. Unul cu sughituri. Unul din toata inima, sau din tot sufletul care mi-a mai ramas ..... sau urma de el. Ati jucat vreodata hora? batuta? sa se ridice praful din podea? Asa!

Virtualul este extraordinar. Am blamat mult si tare feisbucul, si sus, dar ce-i al lui, al lui ramane.

Virtualul e de rahat.
Te indragostesti. Pentru ca poti. A incercat cineva de pe aici, daca mai exista cineva, dragostea fantasmagorica?
Doare ca naiba!!!
Si totusi e bine sa te doara. Inseamna ca simti. Si e atat de bine sa nu te mai simti decat lut, pe cale spre pamantul mama, sau tata, iubit, frate, sora ..... pamantul atotputernic.

Iubesc cum n-am iubit niciodata. Sa vedem:
E la mii de km distanta, in suflet, in ani, in situatie sociala ..... si nici nu bese de mine. N-o sa stie vreodata.
Si totusi iubesc imposibilul. Chiar atat de orb, mindless este sentimentul asta de iubire?
De ce? Ce se produce in minte, cel putin in a mea de simt asa?
Complet hopeless, fara speranta, lipita cu ochii de un desktop rece. Dar probabil ca-i obisnuinta! De a simti numai rece, nimic aproape, numai singuratate.
Sunt constructor de ceva timp incoace. Unul de lumi virtuale, imaginare, in care traiesc, iubesc. Tot corpu-mi freamata sub atingerea calda a ochilor lui.
Apoi se termina. Trebuie sa dorm, sa mananc, sa ma pun pe tron .... si toate edificiile mi se darama.
Ramane fum si moloz. Si eu zdrobita de asfaltul giulgiu.
Cazuta din nori. Cu creierii imprastiati, clocotind inca.

sâmbătă, octombrie 27, 2012

Ni No Ni No, N-ati vazut un cal maro? Ba da, era dupa usa maro

Ati vazut vreodata doi catei, din spate, stand in cur, unul langa altul la distanta de 5 cm de usa de la intrare holbandu-se la ea?
Inclinand capul cand in dreapta cand in stanga cu urechile ciulite si ridicate de parca-i tragea cineva?
Pacat ca n-am prins-o cu aparatul. Poza.
Dar cred c-o aveti deja in minte, deci nu mai e nevoie de ea ... ha ha :D