Photobucket

sâmbătă, ianuarie 31, 2009

Impresii cu timp limitat



S-a intamplat s-ajunga sa nu mai poata scrie din cauza unor multor temeri. Desi-i ardea condeiul sa se joace, sa mazgaleasca, desi sufletu-i zbura sau sta chircit si se zbatea sa iasa. Da! sa iasa ca o ultima suflare, luuuunga, eliberatoare. Si apoi sa fie pace, in sfarsit!
Se prea poate sa fi vorbit febra ce-l consuma atunci si iesea precum cornul inorogului dintre ochi sau precum flacarile dragonului pe nas, dar se hotarase. Ii ajunsese invartitu-n jurul cozii, durerile de cap si zbuciumul permanent.
Ii ajunsese sa "nu-si vorbeasca mintea" desi intreaga viata si-o construise pe principiul asta si sa fie strigat Oliv. Vroia sa fie LIBER, indiferent de consecinte!
De la un spirit liber si plin de umor, ajunsese-o umbra cu o umbra de care-i era frica!
Era perfect constient de secunda imediat urmatoare, dar nu mai conta, vroia sa traiasca secunda de-acum, vroia sa se bucure de spatiul vast de dincolo de zabrele, vroia sa nu se mai desconsidere singur si sa se inconjoare de fiinte ce-l iubesc pentru ceea ce e si nu pentru zidul de rahat cu care se inconjurase.
In fond si la urma urmei, fiecare creatura are ceva special pentru care e admirata.
In fond fiecare are un rol: de la balast la echilibru, de la dementa la geniu, de la ura la iubire ..... chiar si la indiferenta sau nepasare sau fericire.
Roluri mai mari sau mai mici, dar exista, se vad si ca atare impresioneaza retina.
Pana chiar si orbilor le impresioneaza auzul!
Impresii? cu limitare de timp sau fara?!

Intamplari si intamplari neintamplatoare, batalii pierdute din start si razboaie care nu-si au rostul. Asteptari la cozi unde se vinde atentia, se vinde iubirea, se vinde placerea. Asteptari in van pentru ca oricum nu ajung pentru toti, ajung numai pentru cei pusi mai in fatza, sau eventual se baga in fatza, binenteles cu acordul vanzatorilor.
O viata de falsuri si zambete de umplutura, pentru ce?
Cat e de ciudat!!!!! si cat e de alambicat!!!!! si cat e de obositor!!!!! sa fii creatura, sa fii bun si bland fara niciun interes!
Sa iubesti pur si simplu! cat e de greu sa fii autentic, precum o picatura dintr-o pictura de Monet! sa te uiti si sa spui "da domnule, e o pictura de Monet!" dar ea sa fie un fals. Si atunci sa incepi sa fierbi, sa te infurii " cum e posibil? de ce a incercat cineva sa copieze? sa faca mii de copii probabil? pentru ca e pur si simplu frumusete? sau pentru ca are de castigat ceva din asta?"
Autenticitate, unicitate, individualitate, valoare.

Ce valoreaza mai mult? unicul sau copiile? sau nu mai conteaza din moment ce copiile sunt oglinda unicului? oglinzi!!!!! mii de oglinzi in care cu furie sa arunci mii de caramizi.
Furie, injurie, nebunie, urlet, sau cine stie, mai bine cantecul de lebada si aripi intinse lang-un gat prelung, delicat si alb, in acelasi plan orizontal cu mai trecutul trup de alaturi, intrat deja pe drumuri de pamant de demult, dar nu uitate.
Lacrimi uda nefiintele, lacrimile lui Dumnezeu! unde? nu, nu lacrimile! lacrimile sunt supte de tzarana, dispar imediat si apar amintirile. Amintiri din parcuri si plimbari si rasete si caldura sufleteasca si apropiere omeneasca sau de oricare alt fel.
Si apoi intuneric si din strafunduri un spectator priveste printr-un geam oglinda, gros, impenetrabil, izolat perfect, priveste aceleasi intamplari neintamplatoare. Si bate cu pumnii, zgarie cu unghiile, canta lebadesc, dar degeaba.
Nimeni nu aude, pentru ca el este departe, ascuns bine in strafunduri prelins in zeci de mii de bucatele putrezite, cu zeci de mii de ochi, luminite venite din intuneric. Care vad de zeci de mii de ori, care aud la fel, care simt identic. Si de ce n-ar simti? uitandu-te cu ochiul liber vezi cum pulseaza, cum pulseaza carnea sangeranda, vanata, pestilentiala. Pulseaza inmiit.

Pentru ca e vie!!!!!! inca .... fiecare bucatica.


plus-puls

duminică, ianuarie 25, 2009

Cioc de papagal

Fusai afara. Da, la ora aiasta! N-am mai fost demult. Uitasem cat de special este sa te plimbi la 2 noaptea prin Bucuresti.
Da, pe shtrasele soselei =)) de langa mine, o sosea lata, acum pot spune ca destul de omeneste amenajata, care in mijlocul noptii e o adevarata placere sa o contempli.
Cald iluminata galbui - desi ar fi mult mai indicata lumina alba, care iti, sau cel putin imi da impresia de poveste - pe portiuni mari de drum sau timp, este pustie. Si-atunci o liniste nefireasca asociata cu timpurile, dar foarte fireasca asociata cu mine, se intinde pe portiunea de oras adormit, parca si-a coborat D-zeu palma pe pamant, incercand sa stranga-n pumn agitatia, s-o calmeze, s-o faca surda la ce-i din jur sau din ea.
Un singur motor de masina torcea ca o pisicutza uriasa, cine stie ce asteptand in noapte! motor ce se auzea, culmea, multe zeci de metri inainte si inapoi de locul de origine!
Senzatii ciudate, straine, sau mai bine zis uitate imi loveau timpanul, dar si sufletul. Trageam cu nesatz aerul pur al noptii, sau cel putin asa parea, in timp ce cand imi tzasneau lacrimile, cand imi venea sa chiot de bucurie.
Dupa un timp am avut perceptia clara de incremenire. Totusi, din cauza alterarii simturilor de la neobisnuinta cu situatia respectiva, sau de fapt dezobisnuinta, nu eram sigura cine mai traia, cine mai respira, cine poate mai misca doar ochii mintilor somnambule!!!!
Eu pluteam in timp ce blocurile cu omuletii dinauntru si masinile aferente erau de design? sau eu incremenisem, in timp ce restul se misca, pulsa, traia, facea dragoste, sex, manca, se omora, suferea sau se veselea?
Ambele situatii, de fapt am realizat, aveau un punct comun in afara de mine, dar in mine : miorlaitul de la miezul noptii, trecute fix, un miorlait singular si unic, acompaniat in fundal de bashii ritmici sau aritmici ai unei melodii ce razbatea razlet de undeva de departe de la un restaurant.
Acolo cineva traia! in noaptea calda ..... cioc, cioc


arshitza

"Ce cant s-a inaltat azi noapte
si a impletit
cu ecoul cristalin al inimii
stelele!

Ce sarbatoare izvora
din nunta inimii!

Am fost
un lac de intuneric.

Acum musc
ca un copil sanul,
spatiul.

Acum sunt beat
de univers"

sâmbătă, ianuarie 24, 2009

Naluciri din alte timpuri



Fericirea? Ce inseamna pentru fiecare oare? Esti fericit ca ai bani?
Familie, copii, o slujba bine platita? Ca faci ceea ce-ti place si te intelegi cu seful si colegii?
Esti fericit ca traiesti si esti sanatos? Sau ca ai prieteni, buni, pe care te poti baza?

Si totusi, a fost odata o simpla fata, care considera fericirea sentimentul pe care-l incerca ori de cate ori se uita la un fir de iarba, verde si fraged ce se itzea din pamant, ca dup-o iarna grea ..... sau privea ghioceii albi si brandusele de pe colinele blande ale pamantului reavan, aburind, departat de imputitele orase si locuitorii lor de cacat.
Si asculta ciripitul vesel al vrabiutzelor sau trilurile pitigoilor albastri cu o uimire nevinovata fatza de marinimia naturii mama.

Si mai considera fericire sentimentul pe care-l avea intr-un vis, in care in pat fiind, cineva se furisa langa ea, o lua in brate si asa adormea .... vis ce se repeta in fiecare seara. Caldura si suflet!!!!!
Dar era numai un vis, o plasmuire, distorsionare a realitatii.
Asa ca nu putem spune, deoarece n-a ramas scris in analele istoriei, daca era cu adevarat fericita.

Dar, cu siguranta acolo, rataciti in lume undeva, sunt altii despre care se poate spune cu certitudine ca sunt fericiti, deci exista!
Despre fata? nu se mai stie nimic


naluci-2

joi, ianuarie 22, 2009

Literatura autentica



Amorteala si frica, plictis si antibiotice, sfarseala si fara rost. Si foameeeeeeeee!!!!!! Vax, vax, vax, vax!
Frumos, cald, ceatza, primavara, fara rost, puncte, puncte.
Aaaaaaaaaaaaa, intelighentzie nativa incremenita, vine primavara, altfel era inghetata, punct.
Deja mult, greeeeeeu. Ajunge. Cu scrisul.
Ma solicita cu piatra de moara. De fapt cu chietre.
De cacat literar.
Si-atat. Doh. Tot literar.


iasii-330

miercuri, ianuarie 21, 2009

Doua doamne

M-am hotarat sa devin o doamna!
Ce pizda masii!!!!!!!

Pentru inceput, de doua ori femeie, doamna - doamna!

"Despre doamne
ca despre forme ascunse
prin cele mai nebanuite cotloane ale mele
dau la o parte pajistea verde
descult calc radacinile
buburuze urca incet pe picioare
inchid ochii, le vad drumurile;
de zambete nu ma scutur
imi patrund prin piele
si ceva le aduna spre inima.
Doua atrii, doua ventricule si o camera ascunsa
cheie universala, zambetele,
acolo stau la taifas, isi schimba culorile,
bat cuie in pereti si-si atarna privirile.
Deschid ochii, buburuzele cad pe iarba verde
un puzzle pe care il rezolv mental
cu putere inima bate priviri
despre doamne ...."

Liviu - Ioan Muresan


olpa

vineri, ianuarie 16, 2009

Intre o intre-bare

"Cititorule calator in ...... mine, deshide rogu-te si lasa-te ..... sa cazi, pretz de cateva secunde"



A fost odata ca niciodata o preafrumoasa ...... iara ..... si nu era intro doara. Si cum cugeta preafrumoasa la rautatile si greutatile tip pietre de moara, a inebunit ..... si nu o dat' ci de doua ori.
Cum se poate de doua ori? se vor fi intrebat cei multi, fideli, apropiati si pasatori cititori .....
Asa bine, ca din prima s-a intors, tot nebuna prefrumoasa ...... desi tarziu, desi andacava(r), cei din jur au luato-n serios. Noroc ca ei, cei din jur erau toti zgariati ...... binenteles ca de la acele proprietate personala ale preafrumoasei, din lipsa de spatiu inconjurator.
Acele ace le putem numi si cuie, un cui, doua, trei, patru, & caetera, pentru ca au crescut acele saracutzele si precum omida se facu fluture, asa si acul deveni cui.
Si ce dulce era cuiul!!!!!!! unul sus, langa oasele gatului, urmat in sir indian de multe altele desenand o palma, calda cu gust de sange, si dragoste, si adiere de frezii, ce strangea usor ...... si altul jos in zona pubiana, urmat in aceeasi formatie, desenand o alta palma, la fel de calda, la fel de usoara ...... amandoua continuate de bratze ce strangeau si se infasurau ca un cocon ..... un cocon din doua trupuri unite-n fiecare punct ...... dar mai ales in punctul de dragoste ...... straina, straina de orice dinainte ......
Si gandea preafrumoasa in nebunia ei "cat de frumos e sa faci dragoste! cat de nepamantesc! oare as putea spune dumnezeiesc?! sau e cum spune lumea, ca sunt nebuna? oare?"
"Sa simti dincolo de inchipuire, dincolo de necesitate, dincolo de frivol, dincolo de o carnala joaca! " ...... dincolo de moment ...... sa ramana intiparite urmele palmelor, acolo, unde au fost batute in cuie prima data, la suprafata dar si inauntru ...... sa fie ca doua insemne-n carnea sfarainda de la fierul inrosit in foc ...... sau poate patru?!

Sa ramai prostit, indobitocit, mai apoi! si sa nu stii de ce, in timp ce gustul de sange se prelinge!!!!!!!
Decat daca te uiti in oglinda, exact ca nebuna preafrumoasa privind cu ochii holbati la imaginea draconica ce-i ranjea-napoi si din capul careia rasareau alte cuie, unul dupa altul ......
Numai ca de data asta, offftand din tot sufletul, imaginea din oglinda-si punea intrebarea in locul sarmanei nebune care nu mai era in stare nici de-un gand ......


ehhhh-031

duminică, ianuarie 11, 2009

Neatingerea de DINCOLO



Ingeri, oameni obisnuiti ...... sau ingeri egal oameni obisnuiti? ...... sa simti?! ...... sa vezi, sa doresti ..... dar sa nu poti simti ...... pentru ca esti din alta lume, paralela desi in acelasi loc, timp si spatiu.
Lumi diferite, lumi inegale, desi in esentza ...... esentza!

Ganduri, ganduri ..... unde? cuprinse intr-un spatiu limitat ...... si totusi, in cealalta lume ele zboara, sunt libere, trec peste granitze si fac ce vor ......
Ochii, care vad, vad aici si vad dincolo, vad odat' cu ochii mintii .....
Miros! ...... de iasomie si mirosul lor ...... nari frematande si zbateri de copite-nerabdare ...... sa ajunga unde multi sunt deja ...... da, dincoloooo!!!
Piele alba ...... si roza ..... si pufushori ..... sa poti simti?! incordarea si tremurul si nodul din gat ...... si inima cu exploziile ce-ti opresc rasuflarea, dar nu-i nimic, gusta, se hraneste din rasuflarea de dincolo .....
Lumea de jos dinlauntru' se chirceste, se strange-n chingi spasmodice si-i face picioarele sa se lipesca fierbinti ..... o alta inima se chinuie acolo intro tahicardie bolnavicioasa sleitoare de putere ...... a simti simtirea! a simti durerea neatingerii! neatingerea de DINCOLO!

A trai iubirea! iubire de inger, iubire de pe alt taram ...... si moarte .....

Sau vesnicie?!


cudu-194

SCurgerea



"Să nu mă grăbesc,
Să las timpul să treacă,
Fiecare secundă-n cădere
Erodează puţin
Suferinţa.
Să aştept.
Fiecare val ce se sparge
Sapă în stânca
De care-s înlănţuit,
Fiecare fir de rugină
Subţiază lanţul.
Într-un mileniu, în două,
Stânca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apă,
Suferinţa nimic."

Ana Blandiana


cismigiu-191

vineri, ianuarie 09, 2009

joi, ianuarie 08, 2009

Acadeaua

....... de furat .......


“Ne cunoaştem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pamânt,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.

Tu erai aşa şi pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ţi-am reţinut
Chipul.

Eu m-am emoţionat
Şi ţi-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.

Pentru că între noi treceau întruna maşini
Şi ape şi mai ales munţi,
Şi tot globul.

M-ai privit în ochi,
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.

Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză."

Marin Sorescu

Multzumesc Anca! :)


cismigiu-171

marți, ianuarie 06, 2009

Rotzi si carutze!



"Oare cum e?" se intreba cu ochii-n lacrimi ...... "oare cum e sa te mai simti iubit?" ...... "oare cum e sa nu te mai simti pustiit?"
"Oare mai are vreun rost? ceva? ...... si care ar fi ala?"

Linistea, pacea mormantala, raiul, iadul, toate-s pe pamant ...... si aerul ...... "unde?"
Plumb si Bacovia

Superman
In van(t)


cismigiu-277

joi, ianuarie 01, 2009

Printre puncte



Un alb, de peste timpuri, cu voce de negru! ....... alb ...... negru ...... alb ...... negru

Iete ! ...... nu ..... Iete! ...... nu

....... alb ...... negru ...... alb ...... negru....... alb ...... negru ...... alb ...... negru....... alb ...... negru ...... alb ......


com.-086