duminică, ianuarie 25, 2009

Cioc de papagal

Fusai afara. Da, la ora aiasta! N-am mai fost demult. Uitasem cat de special este sa te plimbi la 2 noaptea prin Bucuresti.
Da, pe shtrasele soselei =)) de langa mine, o sosea lata, acum pot spune ca destul de omeneste amenajata, care in mijlocul noptii e o adevarata placere sa o contempli.
Cald iluminata galbui - desi ar fi mult mai indicata lumina alba, care iti, sau cel putin imi da impresia de poveste - pe portiuni mari de drum sau timp, este pustie. Si-atunci o liniste nefireasca asociata cu timpurile, dar foarte fireasca asociata cu mine, se intinde pe portiunea de oras adormit, parca si-a coborat D-zeu palma pe pamant, incercand sa stranga-n pumn agitatia, s-o calmeze, s-o faca surda la ce-i din jur sau din ea.
Un singur motor de masina torcea ca o pisicutza uriasa, cine stie ce asteptand in noapte! motor ce se auzea, culmea, multe zeci de metri inainte si inapoi de locul de origine!
Senzatii ciudate, straine, sau mai bine zis uitate imi loveau timpanul, dar si sufletul. Trageam cu nesatz aerul pur al noptii, sau cel putin asa parea, in timp ce cand imi tzasneau lacrimile, cand imi venea sa chiot de bucurie.
Dupa un timp am avut perceptia clara de incremenire. Totusi, din cauza alterarii simturilor de la neobisnuinta cu situatia respectiva, sau de fapt dezobisnuinta, nu eram sigura cine mai traia, cine mai respira, cine poate mai misca doar ochii mintilor somnambule!!!!
Eu pluteam in timp ce blocurile cu omuletii dinauntru si masinile aferente erau de design? sau eu incremenisem, in timp ce restul se misca, pulsa, traia, facea dragoste, sex, manca, se omora, suferea sau se veselea?
Ambele situatii, de fapt am realizat, aveau un punct comun in afara de mine, dar in mine : miorlaitul de la miezul noptii, trecute fix, un miorlait singular si unic, acompaniat in fundal de bashii ritmici sau aritmici ai unei melodii ce razbatea razlet de undeva de departe de la un restaurant.
Acolo cineva traia! in noaptea calda ..... cioc, cioc


arshitza

"Ce cant s-a inaltat azi noapte
si a impletit
cu ecoul cristalin al inimii
stelele!

Ce sarbatoare izvora
din nunta inimii!

Am fost
un lac de intuneric.

Acum musc
ca un copil sanul,
spatiul.

Acum sunt beat
de univers"

4 comentarii:

sorinadavid spunea...

oh, Doamne, cat dor e in tine...

ogarafgan spunea...

of, Doamne, Doamne! >:D<

Octavian-Andrei Brezean spunea...

of of si un cartof

ogarafgan spunea...

:))