Ceva de ucis

Mda, asa e, traim intr-o era si asta ne ocupa. Ca e rau sa stam dezocupati.
Mai nou, in Bucuresti cica se largesc strazile, ca largindu-se din ce in ce mai tare, ne integram mai ghini in ioropa, ajungem ca feshtele-ala balon! ne umflam pan' nu ne mai recunoaste nimeni, nici macar noi!
Asaaaaa .... si cum credeti ca se poate largi o strada, doua, noua?
Pai cum altfel, decat taind toti copacii de pe margini! toti teii, castanii, plopii, taind bucatelele mele de aduceri aminte ce-mi mai linistsc sufletul si-mi umplu narile cu aer curat si miros de verde!
Un plop inaaaalt tare se lafaia langa bloc pan-acum cateva saptamani, cre'c-a crescut odata cu mine .... si cam de aceeasi varsta ;) - vara-i fosneau frenetic frunzele-n bataia vantului, melodia mea de pace noaptea cand circulatia era pe mute ..... nu mai e :( .... de ce? pai cum, se planteaza acum betoane, sticle, birouri, afaceri, bani cu sacii, vile, patroni de echipe de fotbal ( ce ciudat suna: stapan peste 11 oameni si rezerve, etc. - deci stapan! si sclavi?????!!!! )
In timp ce mirosul de flori de tei, fulgii de nea varateci si frumoasele castane cu pielea lor neteda, fina si bronzata ciocolat' vor trai numai in mintea mea infierbantata de neputinta.
Simt cum taie din mine, simt cum ma sufoc din ce in ce mai tare, simt cum sunt stransa intr-o cusca ai carei pereti, tavan, podea, se apropie din ce in ce mai tare de centru, unde m-am refugiat eu fara speranta.
Cusca de culoare gri, de culoare fierbinte, transpirata, cu mirosuri pestilentiale, cu duhori peshtoase.
Ovcorz ca nu de la mine :D
Animalele se ucid, copacii se ucid, sperantele se calca in picioare .... o sa ramana numai oamenii din care se vor construi trepte .... si se vor calca unii pe altii catre varf .... apoi catre stele .... unde vor mai avea ceva de ucis .... cred ei




Poate totusi mai sunt sperante!!!!!