"Oare de ce atat de multa ura?
Sau indiferenta?" se intreba micutza! ....... si-apoi singura isi raspundea'ntr-un eco-co-co-cou pierdut:
"Recunosc, sunt vinovata! Am ucis, am ucis cu varfurile degetelor, am ucis cu picaturi de apa de mare sorbite de pe buze fierbinti, rostogolite dintre genele lungi, negre si grele de ele, am ucis cu tumultul gandurilor invalmasite, rupte, neterminate"
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;
"Aici, aici, pe pieptul osos, in stanga, sus, astept pedeapsa capitala"
Inchise ochii si-n timp ce bobitzele de diamant lunecau usor pe obrazul pamantiu, zambi .....
Iar chibriturile se imprastiara pe jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu