Eram in otobus, cam dusa ...... da, asa ca de obicei, sa scutesc gandurile altora! Cand vad bezele trimise din toata inima cu doua bratze fluturande, deschise la anvergura maxima ce mi-au captat atentia, umplandu-mi ochii de stupize, stupize si mirare. Protagonista, o fashneatza de fatuca la vreo 18, langa care adasta calm o prelungire de baietzandru de tot atat, cu o fatza imposibil de impasibila. Ma uit siderata prin masina "la cine s-o fi deschis asa de larga madmoazela?!" nu vad niika, desi masina mai goalasa, nu era unul care sa se uite pe geam. Ma trece ideea sa ma benoclu la sofer. Pentru cateva secunde stau si nu realizez, apoi ma-nec de ras cu lacrimi. Bunul nostru samaritean, probabil lasase sarmana pietoana sa treaca nederanjata pe rosul ei, asa ca se alesese cu uralele cele largi bezeloase, dar nu asta era ce ma facuse sa ma-nec, ci gestul raspuns la cel al fashnetzei, un scuipat in palma dreapta, ca stanga intorcea volanul, si cu ea tzapan intinsa, in timp ce capul se-ntorcea spre direcita volanului, isi storcea parul de pe frunte ducandul spre ureche, intr-o incercare jalnica de a-l gelui mai bine. Masculul feroce, a la Rudolf Valentino ori era cazut pe spate de incantare la atentia acordata, ori facea misto. Punand la socoteala faptul ca nu mai avea cine sa-l vada, stima lui de sine o rezumase la un scuipat ..... adevarat, lipit de cap!
Plooooooouuuuuuaaaaa ....... cu galeataaaaaaaa!!!!!!!! S-au rupt norii peste Bucuresti! Respir! Traiesc! Dar inca clocotesc! La geamul meu de la cinci miroase-a iarba cruda, a praf si proaspat, a iubire si tavalit prin noroi! Miroase-a viata! ............................................................................................................................. Se-aude apa cum picura din streasini, ce linistitor e! Ha, ha, ha, adorm batand la taste :) Ma duc la somn! Noapte buna omenire! Iubiti-va mult! ;)
Vreau ploaie! ...... si vreau sa nu fac nimic, numa' sa umblu la pozat ...... dimineata, pe racoare ...... prin ceata si, si, si-n pula altuia altceva decat fierbinteala asta nenorocita si cu ai ei cu tat! Sensibilosii sa se duca tat acolo!!!!!!! Aaaaaaa, ce cloaca clocotita! Nu era de ajuns clocoteala de nesimteala si romanismeala, acu' sa clocoti si natura, muma ei de natura romaneasca!
Ma intreb de ce unii oameni isi pun busy in messenger?! Inseamna ca nu vor sa fie deranjati? Atunci de ce nu ies din mess? Sau sa se puna invizibil si available numa' pentru coiosii care au voie sa discute cu ei? :D
Ciudate mai sunt cararile vietii si locurile prin care te poarta. Anglia este ca o a doua patrie pentru mine, dar, daca ma gandesc mai bine, fara rusine, o consider mult mai mult, imi e in sange, ma simt in largul meu acolo, ma simt acasa cu toate ca sunt o straina de pamanturile ei contemporane. Desi e a 5-a oara cand ma duc, desi am fost maritata formal cu un britishman, nu mi-a placut niciodata sa vorbesc in termeni asaaa, cum sunt cei pe care-i folosesc acum, de relatare, de insiruire, de informare turistica rece, calculata si la obect. Dar, toata lumea intoarce macazul, eu de ce nu as face-o, chiar daca-mi promit ca va fi pentru scurta vreme. Si chiar daca va fi pe alocuri calda, picanta, fierbinte! Am repetat cateva idei pentru ca-mi vine foarte greu sa vorbesc serios, sa fiu altfel decat eu ..... ei, n-o mai lungesc! 1. Voi vorbi despre batranii Angliei, pentru ca ei reprezinta un subiect HOT !!!! :D pentru mine ...... din cateva puncte de vedere si daca aveti rabdare sa cititi tot, va garantez ca veti fi complet satisfacuti in vi end, zic IO vizualizand firisorul fumului de tigara. Ei traiesc cu usurinta peste 90 de ani, varsta atinsa de un numar impresionant de britanici, dintre care amintesc de actorul comediant Norman Winsdom si de Great Omani, un fel de circar sa-i spunem, care a incercat tot felul de nebunii de-a lungul vietii, unele si reusindu-i. Povestea lor intr-un numar urmator. Batranii Angliei ii vezi la volanul unor masini de-ti pica chilotii-n vine, daca-i ai! Decapotabile, piese de colectie, stralucind de sanatate si vopsea de ultimul racnet, perfect intretinute sau reconditionate. Mai apuci sa vezi cu gura cascata de mirare si admiratie, niste plete-n vant la dublu, zburand iute pe langa tine, binenteles argintii si intotdeauna pereche. Poze?! numa' cu cai ..... docamdata, ca si p-aceia-i raidesc oleaca :D ( ride )
2. Ii mai vezi in puburi, in fiecare seara. Nu ca mine care stau ca vaca-n casa, desi am numa' cinzeci de anisori, dupa spusele unora. Si ca sa nu mai existe vise ude in privinta mea, le spun celor care se lasa pacaliti de ceea ce scriu, cat si binevoitorilor care ma bagara la categoria cinzeci, ca mai am un pic toarasi si fosti, totusi. Peste doua saptamani - pe 3 august, in anul de gratie 1961, a vazut lumina Bucurestilor augusta mea persoana - voi implini 48, patuspopt batuti pe muchie. Nu voi mai putea spune de la patusopt incoa, va fi numa' incolo. Ca sa nu mai ecsiste indoieli. Asa ca nu va lasati pacaliti, dati-va seama de ce-mi poate pielea pana nu e prea tarziu! Desi pana mai ieri, eram o nurlie de doizeci si sheva de anishori, acum am 50, varsta mamelor, sau de ce nu, a bunicutzelor, care ar trebui sa stea la cratita si sa nu gandeasca mai departe de varful castravetelui ..... de gradina din bucatarie ..... Si nu?! Normal ca ar trebui sa ma comport ca atare, altfel se cheama ca e anormalitate, pentru ca cei din jur sunt o sleahta de oameni normali la cap :D! Auzi domnule la ea!!!! In loc sa-si numere ridurile, poate pune de-o operatie estetica! De-o gonflabilitate la buzisoare! Deci stabilii o prima cestiune veri importanta, sunt la categoria grea in ani, usoara-n minte. Cestiunea doi! Pentru ce dracu ar trebui sa fiu normala, sau pentru cine? Sau si mai si, ce inseamna normalitate? Poate normalul meu e altul! N-am catei (am!), n-am purcei (am avut!!!!!), n-am copii, n-am capatai, nu ma duce capul, n-am minte. Minte? Cine? Cine minte? Dar despre normalitate va urma. Am destula munitie pe tun ...... sau pe mitraliera?!!!!! Am devia(n)t un pic, desi nu cred, ca vorbeam despre batrani ...... si intelepti, pentru ca am inca narcoticul britanic in sange. Asa cum ei te atentioneaza printr-o placuta scrisa, ca urmeaza o treapta si trebe sa fim atenti, noh asa si io, hop cu atentionarea :D
3. Mai mi-ar trebui o masinuta pentru invalizi si-o maslinutza, sa fie tableoul complet, la ei sunt mii. N-ai loc pe coasta marii Nordului sa mergi pe jos, ca te impiedici de batranei mergand cu viteza, la bordul bolizilor, chiar si numai pentru ca-i doare putin in cot :D. Eu am dureri infioratoare in mana, dar nah, ma facu mama roman(c)a. Si ce daca, viata mere mai departe, nu se opreste-n loc pentru mine!
Oamenii se dixtreaza domnilor, nu au limitari de niciun fel, decat cele de decenta, impuse de o autoeducatie, de bun simt. Asa cum o batranica de 80 isi pune o casca de motociclist pe cap, la fel de firesc ca pe-un pieptene, se urca pe scuter si demareaza-n tromba cu sacosele de cumparaturi fluturand in laturi.
Maica-mea are un mosh! Da, daaa, fara baba, d-ala de-adevaratelea! Vorbesc ore intregi la telefon, noroc cu telecomul, iar la sfarsit isi trimit pupincuri zgomotoase, sa se auda-n dealul shurii ( sigur din lipsa aparate auditive ), interminabile si caraghioase, de ma minunez din camera alaturata, ce zgomote ciudate razbat pana la mine.
Si ma buseste rasul! Problema e ca nu-s sigura de cine rad, de ei sau de mine?!!!!!!
Si-a adus aminte de ceva astazi. De-o mana trecuta usor prin parul de la spate, de ochi inchisi si intimitate, de'nfiorare. Si mai apoi de infierare! ....... "1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza " - DEX Legat de maini si de picioare, trantit la pamant, ars ..... in vazul tuturor spectatorilor care-au platit un pretz pentru a fi mai aproape.
Pan's-ajunga el sa vada rosh in fatza, altcineva-i pe baricade!
Fusai plecata. Nu se intamplara prea multe, dar cele cateva sunt veri interesant de povestit, desi pana azi nu m-am prea omorat cu impartasit impresii, imi pareau prea comune. Interesant este si ca in cele trei saptamani cat am fost in Marea Britanie, a 5-a oara, m-am obisniut cu stilul normal de viata de acolo pentru prima oara, care evident lipseste cu desavarsire la noi. Cu oameni care-i pretuiesc pe altii, cu respectul, cu atentia si zambetele permanente daruite fara sa oboseasca, fara sa aibe nimic in comun cu tine, ca o sticla de bautura sau cine stie ce interes ascuns atat de bine ca prostul de tine nici nu se prinde!
Voi povesti in amanunt destul de multe, despre multe, ca daca le tii in tine te constipi, te umfli si nu-i bine sa ai gaze tocmai cand ti-e lumea mai draga. Ca si alte persoane care au fost plecate, te izbeste diferenta de cum aterizezi pe aeroport, de fapt de cum te urci in avionul cu destinatia acasa. Apoi taximetristi care nu sunt taximetristi calare peste tine, caldura inabusitoare, praf cat cuprinde si binenteles ospitalitatea romaneasca direct proportionala cu banul din buzunarul tau. Injuraturi ca nu vrei sa te urci la ei in masina, coate in autobuz, claxoane intermitente ca deh, aici este o lupta permanenta pentru locul unu' la sofat pe strazile Romaniei. Si vesnicii conationali, colorand verbal si vizual stralucirea contrastanta de pe aeroportul Stansted sau jegul pamantiu autohton. Ma uitam siderata cum poate fi atat de mare diferenta intre comportamentul oamenilor! Oare care sunt rotitele invizibile ce-l fac pe un alt om sa fie magar? sa n-aiba bun simt? sa nu-ti intoarca un suras sau o fapta buna? sa fii considerat prost daca n-ai tupeu si ai o bucatica de suflet ca moneda de schimb! Oare de ce lucruri nevinovate sau chiar inexistente dar produse de mintea lui surescitata, il fac sa devina violent sau indiferent!?! Se intreba odata cineva ce cred oamenii buni, cei cativa ramasi rataciti pe pamant, ca rezolva cu bunatatea? Se schimba mentalitatea si ca urmare traiul, calitatea omului si a vietii. La fel si lungimea ei, despre care voi vorbi intr-un post urmator. Ai fi mult mai linistit, nu ca ar fi paradisul pe pamant! Fiecare loc isi are ciurucurile aferente, nu se poate altfel ( oare de ce? ), dar la noi sunt precum chenezii pe cm patrat! Si pentru prima oara mi-a parut rau ca m-am intors, pentru prima oara ma uitam profund dezamagita la Romania mea si ma intrebam " Ce caut eu aici? " " - Dar ce-as cauta acolo? " Si-am simtit ca-mi pierd si fragilul echilibru, umbra care-mi mai ramasese, asaaa prinsa intre doua lumi din care categoric nu fac parte! Noroc c-un taximetrist care se grabea, deh si era cat pe ce sa ma loveasca-n timp ce-mi trageam cu greutate geanta dupa mine! M-a readus cu picioarele pe pamant ..... ul natal!
A vrut sa asculte marea odata cu ea, sa-i mangaie auzul si poate si inima. Dar intr-o ureche :D simtea caldura atingerii, iar intr-alta-i scartaia timpanul. Asa ca a inchis ..... ochii si-a ascultat-o cu ambele urechi, a lasat-o sa-si continue bataile ritmice si fine pe pielea zbarlita de senzatiile molatice ale adierii nordului. A lasat-o sa o invaluie in ceata, i-a incalzit picioarele si a visat cu ochii deschisi si plini de laptele gros de miere, gros de bruma mistului de maree ...... ......... to be continued
