Prietenia

"Cu siguranţă aţi întîlnit persoane de care nu v-aţi putut apropia sufleteşte nicicum, la fel ca şi fiinţe faţă de care v-aţi deschis spontan, ca şi cum i-aţi fi cunoscut de o viaţă. Aţi simţit spontan o căldură în interior, că aveţi ceva comun cu acea persoană, că aţi dori să comunicaţi cu ea mai mult, că aveţi ce să-i spuneţi, că aveţi ceva important de aflat de la ea. Misterioasele interacţiuni energetice dintre fiinţe ţin de afinităţi, caracter, personalitate, dar şi de un trecut comun, caracteristici sufleteşti asemănătoare ce-şi au originea în Legea atracţiei universale. Dacă planetele sînt atrase una de alta, dacă particulele elementare se atrag sau se resping, de ce s-ar sustrage fiinţele vii acestei forme a voinţei divine ?
Nimeni nu-i perfect. Fiecare avem calităţi dar şi lipsuri, talente dar şi inhibiţii. De aceea căutăm în jurul nostru ceea ce ne lipseşte. De aceea avem nevoie de prieteni, dintr-o inconştientă şi profundă nevoie de unitate, de a ne împlini, de a redeveni întregi. 
Prietenia înseamnă în primul rand expansiune, deschidere sufletească. „Tot ce aveţi mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să fie” (Kalil Gibran – Profetul). Ralph Waldo Emerson spunea că singurul mod de a-ţi face un prieten este de a deveni unul. Ca şi iubirea, prietenia înseamnă mai ales a dărui. „Prietenia îşi dăruie parfumul tuturor şi se împlineşte prin aceasta”.
Acest nobil sentiment este însă uşor alterabil de egoism sau de dorinţe sexuale, de interese meschine sau de spiritul de turmă. A fi interesat de cineva doar pentru că este bogat sau influent, doar pentru că ai nevoie de ceva ce-ţi poate da, nu este prietenie, deoarece această „atracţie” dispare deîndată ce persoana respectivă îşi pierde statutul. La fel, a te apropia de cineva doar pentru că arată bine, nu este prietenie pentru că „atracţia” dispare odată cu aspectul exterior. Aşadar o măsură a prieteniei adevărate este timpul. 

Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice şi le sporeşte farmecul e un sentiment care lipseşte iubirii: siguranţa (Honore de Balzac)
Prietenia e un singur suflet ce trăieşte în două corpuri (Aristotel)
Prietenia e comfortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără să trebuiască să-ţi drămuieşti gîndurile sau să-ţi cîntăreşti cuvintele (George Eliot)
Prietenia e atunci cînd tăcerea dintre două persoane e confortabilă (Dave Tyson Gentry)
Prietenii adevăraţi sînt cei pe care poţi să-i suni la 4 dimineaţa (Marlene Dietrich)
E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este chintesenţa oricărei religii (Mahatma Gandhi)
Prietenul e cel lîngă care pot gîndi cu voce tare (R W Emerson)"

 


Julie Bergmann    "kissie face"

Când Dumnezeu se ţine de şotii

Zilele acestea simt nevoia acută de un cordaci :D  Şi mare mirare!!!!!  N-am mai simţit nevoia de ani. Trebuie să fie mare haos pe la mine prin underwold.
Şi acestea fiind spuse, iese Doamna :) Marilena la plimbare cu căţeii. Ia o pauză de cur pe trotuar şi nu trec 5 minute că agaţă un ţigan, ce-i drept frumuşel, tinerel, mare afacerist. Căruţa încăpătoare şi plină cu fiare. Aici facem o pauză şi tre sa subliniem că există un întreg trecut tumultuos, nu foarte propice legăturilor inter rasiale cu dumnealor.
Ţiganul destul de politicos, lunecos ca un şarpe, diplomat, trecut prin toate stadiile tehnicii agăţatului ca la carte.
Dar nhinune mare!!! Înainte să-mi ceară numărul de telefon, mi-l cere altul. Un domn de 66 de ani, arătos, frumuşel, la fel de politicos, un pic cam grăbit cu cererea respectivă.
Amândoi cordacii, că doar asta erau (urât sună LOL :)))))))  gravitând în jurul meu în acelaşi timp.
Şi să-mi mai fac probleme de conştiinţă că nu reuşesc să cred cu toată puterea!!!!
Şi unde mai pui că Dumnezeu este şi glumeţ! O fi în toane bune. La nici jumate de oră de când mi-am dorit mi-a dat: un ţigan şi-un foarte matur.
Iar eu mi-am permis să fac nazuri ...... ioi :D 

 

Fâl - Fâl

N-am avut niciodata ce mi-am dorit. N-am avut parte de o copilarie fericita, n-am avut parte de dragoste, n-am avut parte de-o casa a mea, de un sot cu dus si intors. N-am avut parte de copii, de calatorii ......
Intr-un cuvant, eh sau doua, n-oua, n-am fost niciodata fericita. Nici macar de atat de obisnuitii prieteni adevarati n-am avut parte.
O singura asa zisa prietena, demult tare demult. Tot eu o cautam, mi-era draga. Ei nu-i pasa!
De fapt cuvantul care mi s-a pus pe o pancarda in fata ochilor a fost NEPASARE.
Acum am ajuns si eu acolo unde erau toti demult. Acum am si eu ridicata pancarda cu nepasarea de poveste.
Pur si simplu mi se falfaie. Mai putin de mine. 
Dar putzan cam tarziu.