Death

Blogul meu incepe sa nu mai miroasa bine,e prea multa tristete....iar acum vorbesc despre moarte....dar ce sa-i fac daca asa s-a nimerit.
Ora 7 dimineata.Dorm numai de trei ore,primele dupa doua nopti nedormite.Ma trezesc buimaca in lovituri puternice,dar inabusite in usa.Iesim,si eu si maica-mea pe hol,intreband speriate cine este.Inima mea batea in creier,o simteam ca sta sa explodeze.Se auzea o voce infundata care spunea cuvinte fara noima,fara sir.Ma uit pe vizor....cineva statea strans si incovoiat in dreptul clantei,fara s-o pot vedea.....mi-am dat seama intre timp ca este o femeie.
Maica-mea incepe sa bata campii ca de obicei,si-i spune ca va chema politia.Femeia spune ca n-are decat....si iar cuvinte nedeslusite.In cele din urma ii spun lui maica-mea sa taca si tip la femeie sa spuna cine e,ca daca stim ii deschidem.Spune tanguindu-se ca e Stoica,vecina noastra si ca....."MI-A MURIT COPILUL".Dupa ce ca eram speriata,am inceput sa tremur si mai tare...s-a dus somnul,s-a dus linistea sufleteasca,imi simteam capul ca o mina antipersonal(parca asa se spune),numai sa-l atingi si facea poc.
Probabil ca este foarte dureros,ca mama sa-ti ingropi copilul,chiar si daca are 47 de ani,nu am de unde sa stiu.
Se spune ca moartea face parte din viata....cel mai tampit paradox spus vreodata....cand ai murit,nu mai misti,nu mai respiri si arati groaznic....nu ca ti-ar mai pasa.Numai parte din viata nu mai faci.
The death sucks.O urasc,mi-e sila de ea si mi-e frica....pt ca viata e prea frumoasa....si prea plina de viata.
Traiti viata oameni buni frumos,si daca vreti ceva cu adevarat,chiar daca incalca orice precepte morale,go for it.....in urmatorul minut poate fi prea tarziu.