Hotarul vietii

De ce hotarul vietii si nu al mortii?....de ce nu hotarul vietii si al mortii?....de ce nu hotarul mortii?....nu stiu....oare chiar exista viata dupa moarte?....ce tampenie!!!....ce exprimare!!!!....viata dupa moarte....pai daca mori cum sa mai fie viata apoi?.....poate se vrea spus: transpunere in alt plan dupa ortul popii....mi-ar placea sa fie adevarat macar ca un suflet poate intra intr-un alt corp, daca ambele si-au dat obstescul sfarsit in acelasi timp....poate mai are treburi nerezolvate p-aci, sau daca-i un corp superb, sa mai traiasca o data senzatii tari!!!!
Viata.....mda, cateodata mai iesi din amorteala in care ai intrat si-ti dai seama ca faci greseli mai mari decat tine, iti dai seama ca esti subestimat rau tare de unii, iti dai seama ca esti pretuit de altii, iti dai seama ca formele cu care te-a lasat destinul pe pamantul asta superb plin de oameni kkaciosi, atrag mult peste conditia lasata sa se intrevada.
Exista mirosuri....placute, par example de Davidoff, care te trezesc la viata, si nu ca ar tropaii hormonii pe cararea ta, nici macar unul n-a dat din coada, dar pur si simplu devii constient ca exista viata, ca traiesti, ca poti misca si un Stonehage infipt in pamant incremenit in vesnicia timpului....si uite asa, daca mirosul persista o noapte intreaga pe umar, in apropierea organului olfactiv, trezeste veleitatile artistice din noi si spiritul creator se inalta pe culmi.....de unde se vine foarte usor in nas.
Anyway, raman cuvintele si imprimeurile pe senzor drept marturie.....ca exista....what ever.....alea, alea.....

Alte culori, alte anotimpuri

Mi-e dor de mare.....tare, tare dor....nu-mi place frigul, nici caldura excesiva....vreau sa fiu pe plaja, sa ma dezmierde briza cu soaptele ei de-a valma, sa-mi simt perisorii blonzi de pe corp cum se zbat ca un lan de spice de grau in bataia vantului, sa nu fie nimeni in jur, sa aud numai tanguitul pescarusilor si murmurul valurilor, sa adorm cu mirosul de alge si scoici infiripat adanc in creier .....mi-e dor de dor.....mi-e dor de tine....cel din alte vremuri

Craciun fericit-second act

Ca de obicei, cu toate ca inca-i Craciunul si sunt o multime de bunatati prin frigider, mi s-a facut pofta de dulcele meu care-l gasesc numa' la Mig. Imi pun repede imbracamintea de scandal, trening jerpelit, adidasi rupti si gri de jeg, geaca din piele-ntoarsa cu gauri si doi nasturi, si sar in tramvai. M-am intrebat de multe ori daca as da nas in nas cu cunoscuti, cum as reactiona!!!.....maica-mea mi-a spus ca nu-s intreaga la minte!!!....dar asta e deja old news....inchipuiti-va sa intri asa intr-un mall nou-nout, ce straluceste de curatenie si oameni pusi la patru ace!!!....am parte de atentie sporita din partea supraveghetorilor!!!!....ce ma amuza!!!....am un sentiment puternic de libertate, de rebel, de-mi bag picioarele, de fac ce vreau....de multe ori vad in fatza ochilor o banda rulanta orizontala de cauciuc, pe care se perinda la intervale regulate f scurte si cu viteza sporita, cutiute identice si mici, numerotate x1, x2.....x infinit.....si ma enervez cumplit.
Rezolv treaba cu dulcele, cumpar la dublu, cica sa nu fiu nevoita sa refac drumul prea rapid si ma indrept spre tramvai....culmea chiar venea!.....ma postez sa urc la prima usa, sa cobor mai aproape de bloc.....coboara o persoana, da sa se urce alta din fatza mea, usa se buluceste peste ea, dar din contra se deschide....la mine se repeta figura.....imi spun ca de la automat, e pusa pe fast speed. Nu trece mult timp si-mi dau seama, injurand printre dinti ca vatmanul era de vina.In spiritul sarbatorilor ma calmez, mai ales ca m-am infipt in biscuitii cu portocale.
Ajung, cobor, traversez....doi batranei, un mosulet cu moasa lui, intreabau disperati daca merge tramvaiul la Big....binenteles ca pe vatman....tipul le raspunde ca da si le inchide usa-n nas....urmatoarea usa era inca deschisa....cu mersul tremurand se indreapta amandoi catre ea....m-am uitat foarte atenta la specimenul care invartea o manivela de fier in fatza tramvaiului, avand pretentia la numele de OM....cand au ajuns in dreptul usii, stupize, stupize, le-a inchis-o si p-asta-n nas, gesticuland din maini nemultumit....nu se grabisera indeajuns!!!!.....MI-E SILA....in ultima vreme numai faze din astea am vazut, chiar si mie mi s-au intamplat....si nu vroiam decat sa-l insfac de gat, sa-l pun la pamant, si sa-l toc cu picioarele!!!!
Altfel Merry Cristmas!!!!!.....ho, ho, ho, ho, ho

Craciun fericit

Lumea este fericita de sarbatori!....de ce?...pt ca e libera, ghiftuita si linistita!!!!!.....pluteste in aer un MULTUMIT enorm atarnat de un balon urias si se aude un zumzait placut in ureche, uniform, exact ca un mormait de urs grizzly, strans ghemuit in vizuina pt hibernare.
Oamenii ies la plimbare prin Bucuresti, chiar si in ziua de Craciun, unii cu copiii, altii cu cainii, iar altii cu unii. Cei din urma, neavand ce face, dar avand in plus alcool din belsug la bord, iau atitudine....e rau si cand e prea bine, se leaga de tot ce le pica in cale....si cine le-a picat la drumul mare?....o mamica!!!....ce-i drept SARITA de prima tinerete, si nu numai!!!!....cu un copil in varsta de aproximativ un an si jumatate, educat in modul spartan....adec' pe un frig de cei cu cainii, plus una bucata aparat foto, nu-si mai simteau deshtele, copilasul se tavalea efectiv prin noroi, sub privirile mandre ale mamei protectoare: "nu va apropiati ca aveti microbi" (ha???!!!).....erau cuvintele adresate catre publicul care-si ingrosa randurile, pe masura ce se dadeau sfaturile de rigoare: "doamna, cum puteti sa lasati copilul asa, in noroi?....nu vedeti ca i s-au inrosit manutele de frig?....nu vezi ca e fleasca si tremura tot?....da' du-l cucoana acasa, ce-ai ? nu esti intreaga la minte!....asta-i nebuna!....nenorocito, iti imbolnavesti propriul copil....da' sigur asta nu e masa, e una din alea de iau copii in grija pt bani si nu le pasa!....ia dati bai telefon la politie!....sa vina poliiiiitia!!!!.....tine-i ma calea sa nu plece....daca vrea sa fuga arde-i una!!!!.....a venit duba!!!!....aici, domnule politist!!!.....bai n-aude, n-a vede!!!!.....domnuleeeeee politist, AICIIIII!!!!"
Si uite asa domnul politist se implica in caz, timp in care i se striga ca oamenii de buna credinta au luat atitudine, opinia publica a fost oriBilata.....domnul politist calmeaza spiritele, le desparte, si castiga prin dezbinare (ranjet)....1 la 0 pt politist....vorbeste cu mamica, ii asculta si punctul ei de vedere, ii noteaza numarul de telefon si adresa, legitimand-o, apoi o sfatuieste calm sa se duca acasa si sa schimbe copilul....cu altul!!! (ranjet)....asta a fost o gluma....a mea!!!!
Mai tarziu intorcandu-ma din parc, pe acelasi drum, mi se relateaza senin, cum ca domnul politist si-a dat seama ca e chiar mama copilului in momentul cand a legitimat-o....acum nu mi-am dat seama care-i adevaratul geniu: politistul sau cel care relata???!!!!
Altfel....Craciun fericit si multa, multa sanatate....mintala

TANTI

Nu ma deranjeaza apelativul din cauza ideii pe care cred c-o au multi in cap, decat doar ca-l consider o lipsa de respect....ceea ce nu-si dau seama cei care-l folosesc, si pana acum au fost numai barbati, zic ei (ranjet albastru), este ca se discrediteaza singuri, cu alte cuvinte sunt masochisti.....de ce ?....pai hai sa vedem cine utilizeaza cuvantul respectiv, de regula!!!!....pai cum cine ?....imi mai aduc si eu aminte !!!! ....desi e foarte departe vremea, cand aveam intre 3 anisori si devenisem constienta de ce se intampla in jur, dar cu mucii inca scurgandu-mi-se pe buze stergandu-i din cand in cand cu maneca bluzei, si cam 7,8 cand, cred, ca aveam pretentii sa consider ca era o putere a mintii mele de geniu sa folosesc cuvantul DOAMNA....aveam domnule o varsta!!!!....nu mai puteam folosi cuvantul TANTI....era sub demnitatea mea de om MARE, numai tzancii il mai foloseau.
Asa ca oameni buni, aka " barbatii" care mai ma apelati cu TANTI, dupa ce ati folosit cuvantul, sa aveti la indemana un pachet cu servetele, sa va stergeti mucii, altfel va trebui sa va utilizati maneca, ce nu va da bine totusi....in fatza oamenilor mari....poza vineeeeee

Panorama, sau mai bine Panarama !!!!!

Acum cateva zile, cand mergeam cu metroul la o ora de varf, aka 15-16 arround, m-a izbit o revelatie, de unde am dedus ca cel care a inventat scaunul a fost cam tampit, din punctul de vedere al femeilor, sau dupa cum vor gandi unii dintre prietenii mei, dpdv tampit al Marlenei!!!!....sau binenteles a fost un geniu, din punctul de vedere al barbatilor...de unde deducem ca inventatorul scaunului a fost un barbat !!!!!.....sa vedem cum a ajuns Mari la concluzie.... detalii : la ora respectiva de varf, eram pe unul din scaunele metroului bucurestean, cu okii-n jos si gandurile aiurea....io cand gandesc, gandesc profund ( ranjet ), asa ca puteai taia lemne pe Mari, ca nu conta....asa cu gandurile aiurea ridic okii din pamant, aka podeaua trenului, si stabilizez privirea la inaltimea lor, in continuare fara focalizare....okii mei priveau undeva departe, departe, peste munti, prin ceata padurilor de brazi, cu sipotul paraiaselor cald in ureche....cand buuuum, dispare ceata, romantismul si poeticismul se duc de rapa, si ramane cruda realitate....ma uitam chiar in prohapul unui vajnic cetatean....roman (ranjet ), dotat cu blugi destul de stramti si de mulati pe organ....stanjenita, cica (ranjet), mut okii-n stanga , aceeasi panorama....agasata deja, mut okii-n dreapta, situatie repetabila, fac rapid o prospectiune superwide de piata si gasesc 5 specimene de acelasi gen aliniate in fata mea chiar la radacina nasului....si ma buseste rasul. Coincidenta a facut ca toti sa poarte blugi stramti si geci scurte dotate cu panorame la vedere....si la purtator....iar eu n-aveam vina decat ca stationam pe unul din scaunele cu pricina....inventate intr-un trecut indepartat de vreun barbat cam tampit.
Acu' daca situatia ar fi fost invers....(ranjet albastru) !!!!...barbatul ar fi fost GENIAL...vine si poza

De la lume adunate si-napoi la lume date

Sant in lac sau lack de inspiratie....dar sa zac totusi doua vorbe....1-mi-e....2-lene....gata am zis doua !!!!
Am fost, am pozat, in Moldova, undeva pe malul Trotusului....la ducere cu trenul, rustic, caldura mare domnule, caldura mare, numa' ca pielea n-o puteam da jos di pi minii...clocit o ora in Focsani, o ora in Onesti....dar la Onesti macar avui parte de un spectacol gratuit : un studentel, cred ca prin ultimii ani, urcat atunci , vorbea fericit cu pretena, tare si la obect....pe masura ce trecea timpul, incepea sa se agite din ce in ce mai rau "de ce nu mai pleaca odata? ....dar nu e posibil asa ceva!!!!....ma duc la sef si fac scandal!!!!....dar de ce nu pleaca?....sa-mi dea banii inapoi!!!!...ca eu am platit sa ajung la ora pix...ma duc si fac greva foamei in fatza la casa de bilete "....am trecut prin fazele : 1- ma, dar are dreptate...2-oare nu are de gand sa mai si taca?...3-cat o mai tzopai asa ca un cangurel, ca ma dor okii sa ma tin dupa el ?( era cand in fatza vagonului, cand in spate, cand pe bancheta, cand jos, cand pe peron, cand in tren )...4-da doamne sa taca, pen'ca incep sa pun la suflet si sunt in pericol de facut poc!!!....5-am decis, ma fac ca nu-l aud, nu-l vad si ma calmez.... dar cum sa nu-l vaz pe Speedy Gonzales!!!! ha?....6-hai sa fac si io maruntzele, in ritm apropiat de al lui, poate nu mai ametesc!!!....dar cum naiba, cacurg apele pe mine?....heeee, am gasit !!!!...ies afara pe peron....instantaneu facut tzurtzuri....deci m-am intors la spectacol....intr-un tarziu, mi-am dat seama ca ma deranja ceva la ureche, dar nu stiam ce !....waw, e liniste...ce s-o fi-ntamplat?....obosise copilasul si cazuse frant, in propriul suc, pe buna bucata de banca preistorica ceferista, trupul fiindu-i zgaltzait din timp in timp, probabil de cosmaruri cu trenuri care nu mai pleaca din gari uitate de vreme...
La intoarcere, invatatura de minte plus graba de a ajunge, m-au facut sa iau " moartea calatorilor grabiti ", adec' renumitele maxi-taxi....prin urmare Mari stat cu okii bulbucati, setati pe diafragma maxima la drum..... puneam frana si faceam si depasiri, dar numai in limite legale ( ranjet abastru )....ajuns, chef nema, asa ca se facu de vichendul urmator....
Atat....POZE

Visul unei dimineti de iarna

Sarbatorile...vremea cand toti oamenii ar trebui sa fie mai buni--asta e sloganul, vremea cand este cel mai rau sa fii singur, desi nimeni nu vrea sa recunoasca, vremea cand oamenii dupa un intreg an de zbucium, de truda, de certuri, de anxietate, de suparari si tristete, isi iau portia de relaxare, de stat, de distrat, de uitat de drumurile obisnuite facute zilnic, de rutina.
Nu-mi explic de ce, dar sarbatorile de iarna, in special Mos Nicolae si Craciunul, sunt ca un balsam pentru mine....poate unde albul zapezii este adesea comparat cu inocenta copiilor sau nevinovatia nebunilor (nepericulosi ), astfel simtindu-te si tu mai curat, poate unde aerul rece al noptii in care-ti vezi proprii aburi plutind catre cer, iti da o claritate mai puternica a imaginilor din meniul restului de creieras care-l mai posezi.....nu-mi vin in minte decat Craiasa Zapezii, Fetita cu chibrituri sau Alba ca zapada si cei 7 piticoti.
Si totusi sunt certuri si acum, facute cu discretie, delicatete, finete, in modul ( cu accent pe u ) colocvial, ca doar ce pisici, multa lume e intelectuala p-acilea....si stau si ma intreb care e diferenta intre certurile ca la usa cortului si cele voalate?......ca doar produc aceiasi nervi...dar vezi doamne asta arata ca suntem civilizati.
Mi-am promis ca luna decemvrie va fi pentru mine luna calmului si a nepasarii, vreau sa ma simt bine, nu vreau ca neuronul meu sa devina juma' de buletin, acum ca-l si am, adec' ID-ul.
Vreau sa ma simt bine cu mine, asa cum sunt, saraca si neimportanta pentru lucruri mari, sa ma bucur cat mai mult de fotografia mea...asa cum este.....si de prietenii ce merg cu mine pe coclauri sa ne mai delectam ochii cu frumusetile unei lumi de vis, visul unei dimineti de iarna, cetoasa, fantomatica si calda, in care picaturile de apa colectate de pe crengi, iti curg prin par prelingandu-se pe gat, pe fatza, pe hainele ude....dar esti bine..... asa simplu si plouat cum esti.
Later edit....desi mosu' n-a dat pe la mine, am gasit niste cuvinte aruncate in eter pentru oricine si mi-am permis sa visez ca sunt si eu printre....Multumesc Mos Nicolae !!!!

Hai-Huiala ( ca era luat )

Fusai si ma invartii prin Bucuresti in vichendul asta, nu prea mult....hmmm, ba da, destul...de dimineata prin centrul vechi, mai apoi prin Cismigiul nostru fain, iar la sfarsit am aterizat intr-o ceainarie unde vroiam demult sa ajung din curiozitate. Nu prea mi-am dat seama ca e ceainarie nici cand am intrat, nici cand am vazut interiorul....era un pic frig desi ma asezasem la gura sobei unde focul ardea mocnit, dar in intunericul de acolo uitandu-ma la jar si scormonindu-l cu vatraiul, imi tot revenea obsedant o intrebare in minte: oare unde este calul?....cum care cal?....ala alb al lui Harap-Alb!!!!
Mai demult aveam un gand, de fapt o idee....imi spuneam ca daca va fi vreodata sa pornesc o afacere, dintre toate cate sunt pe pamant, singura care m-ar atrage, ar fi o ceainarie....cu tot felul de ceaiuri, de la cel negru chinezesc, sau verde....pana la obisnuitele noastre ceaiuri populare, de menta proaspata rupta acum din pamant, de tei sau de macese...pentru cine dorea si cu lapte , cornuri sau covrigi scosi atunci din cuptor...toate servite in cani de portelan, cu biscuiti de toate felurile in farfurioare tot de portelan, cu dulceata de visine,nuci verzi sau portocale alaturi cu bucatele de unt. Inauntru sa fie cald si sa miroasa frumos ca in timpul sarbatorilor, cand noaptea mama se apuca de facut cozonaci. Sa aiba perdelute mici si albe, si ferestre mari, in careuri de lemn si geam, prin care sa intre multa lumina ziua.Cei care servesc sa poarte bonete albe inalte si shortuletze cu bordura dantelata pentru fete.
Eheheeee.....visuri bre.....visuri

Echilibru

Am vazut un film, care m-a marcat profund...titlul foate sugestiv ECHILIBRU, l-am aflat abia la sfarsit...nu l-am prins de la inceput, dar m-a uimit cum de n-am auzit pana acum de el....este un film gen Matrix, dar are la baza trairile umane....este o fictiune in care as vrea sa deschid ochii maine dimineata, crezand ca e realitatea....fiecare membru al societatii omenesti din perioada respectiva primea doze de drog, drog care suprima furia, ura, mania, nu mai existau crime si nici-un fel de violente. Drogul era harmless, avea o singura buba, te facea nesimtitor la toate, nu simteai nici dragostea de parinte pentru copilul lui si nici interesul masculin privind un corp perfect de femeie fara vreun vesmant pe ea.Erai precum o marioneta condusa de niste sfori, robotel in toata regula....pana in ziua in care ultima doza la indemana s-a spart, iar tipul a avut suficient timp sa SIMTA.... si atunci totul s-a schimbat....a simtit nevoia sa atinga usor, cu varfurile degetelor, varfurile degetelor unei femei frumoase , a simtit nevoia s-o ia in brate, a simtit dorinta....dar in acelasi timp a simtit ura navalindu-i in tot corpul la moartea ei, a simtit nevoia de violenta pentru a-si face dreptate.
In lume exista intotdeauna un echilibru: cand dai e normal sa si primesti, e normal sa nu te astepti sa primesti ci sa vina de la sine...si cand nu se intampla asa se produce un dezechilibru care vine natural, nu-l faci tu....pentru cei care nu vor sa inteleaga, sa explic pe indelete si clar:
luam o balanta si punem un omuletz M cu cateva cutii langa, pe un taler....procedam identic pe celalalt taler pe care-l instalam pe omuletul N....acum omuleatza M arunca una cate una din cutii pe talerul omuletzului N....si ce sa vezi?...vezi ca M nu-l mai zareste pe N, pentru ca ?...pen'ca s-a dus echilibrul, N nu vrea in ruptul capului sa mai arunce si el din cutii inapoi....devine un taler cu greutate....si cu ce a gresit M?...pai cu nimic, n-a facut decat sa dea..
Exista oameni buni....putini, dar sunt....exista rai mult mai multi care duc totul de rapa....asa cum exista fericire si multa suferinta, asa cum exista frumusete si urat, asa cum exista vara si iarna.....copilarie si batranete....asa cum exista nesatz si destul....asa cum exista oboseala si red bull....asa cum exista interesul si NEPASAREA.