sâmbătă, iulie 22, 2006

Sir human ogarafgan !!! :D

Munca inobileaza omul, punct..... marii iluminati au spus asta. Hai sa disecam putin aceasta fraza.Sa luam de exemplu un ogarafgan, ale carui labute de 6 ani fac munca de salahor..... 6 ani, in care dupa fiecare masaj in parte, trebuie sa-si schimbe tricoul ca e apa.... asisderea si chilotii. 6 ani in care pleaca apoi in pioneze, ramanand cu gatul stramb sau cu scurta la mana, degetele fiindu-i intepenite. 6 ani in care a suportat tot felul de mirosuri, idioti, propuneri care mai de care mai impertinente, temeri ca nu stia ce se va intampla. Ar fi trebuit sa aiba spor de slujba periculoasa si de toxicitate, ca spor de suportat stupiditatea omeneasca inca nu s-a pus pe tapet, desi ar fi o
urgenta necesitate.
Si totusi munca inobileaza omul, doar nu plecam noi urechea la marii invatati ai lumii?
De ce a ramas bietul ogar totusi pe loc? pentru timpul liber la discretie, pentru ca daca e sa urle cineva sau sa dea ordine, termene limita sau norme, singurele inghitite sunt cele date de el.
Si uite ca ajungem si la demnitate. Ce poate fi mai demn decat a dispune de propria-ti persoana? de a nu fi la cheremul unei cariere, unei afaceri, unor anume apropiate persoane, unor mofturi, unor sefi....
Si sa luam acelasi exemplu, ogarelu' in alta ipostaza, de fotograf, si pe bani, nu ca banii ar fi fost o motivatie!!!
Zi torida de vara, soare batut in cap, nu el ci pe ogarel, tricou fleasca, par sub bascalie pe frunte fleasca, dar timpul trece ca si cand n-ar exista, cu aparatul la ochi. Viteza de deplasare mare, interes cat cuprinde, nu foame, dar sete, limbarnita si idei de-a valma, bucurie si fericire date de posibilitatea de a face ceva iubit, placut, muzica sufletului lui, fotografia.
Perioadele de pauza, de trecere de la un cartier bucurestean la altul, in cele 30 si ceva de grade la umbra, calvar, perioade moarte exceland prin viata de cremwurst fiert.
Diferente enorme intre starile determinate de a face ceva ce-ti place sau din obligatie.
Intr-adevar, munca inobileaza omul.












7 comentarii:

florin spunea...

Frumoase imagini, foarte evidenta ideea de Bucuresti :) Din tot ce ai scris mi-a venit un dubiu.. ce muncizezi matale? asta daca nu e secret :) Bravo si pentru chestia cu agentia ;)

Octavian Andrei Brezean spunea...

ultima fotografie este pentru mine printre cele mai reusite. exprima multe. ma duce cu gandul la ceva stari de spirit ale mele legate de betoanele printre care traim. buna cromatica. numai bine!

Alin Neamtu spunea...

ultima e beton. (!)

ogarafgan spunea...

Mai draga ochi deschis, cu toate greselile mele gramaticale si de viata, pe care mi le asum spasita, ar trebui inainte sa arunci cu pietre, sa te uiti la barna din ochiul ala deschis, pe care daca-l vei deschide mai bine vei vedea scris, si rescriu numai pt ochiul tau: "in care dupa fiecare masaj in parte, trebuie sa-si schimbe tricoul ca e apa.... asisderea si chilotii "
Poate matale nu intelegi romaneste, cu toate ca te dai mare invatat.... Oricum daca nu-ti place ce vezi si-ti da dureri de cap, poate ar fi indicat sa iei o aspirina si sa nu mai dai pe aici.
Nu pot decat sa-ti multumesc anticipat.
Aaaaa, ca sa inteleaga tot poporul, ca stersesem deja, eram acuzata de nesimtire, cum ca mi-as fi schimbat numai tricoul nu si chilotii.
Voi ce intlegeti din fraza aia, de curiozitate? :D

ghitageta spunea...

ultima place si la mine.

bomath spunea...

Excelente ca serie despre Bucureşi (şi-s uimit de precizia cu care le-ai „săpat”), dar mie-mi place prima. Evident, pentru că se vede aşa frumos pisica... :)

Necronomikon spunea...

Bai imi place seria asta la nebunie. Imi aduce amintiri melancolice. Pana la urma blocurile nu-s asa de gri.