Photobucket

luni, mai 14, 2007

Timp suspendat

As vrea sa ma urc pe un munte care sa aiba un perete drept si inalt pana la constelatii.
De fapt nu sa urc, ci sa fiu deja acolo sus, suuuuuuuuuuus de tot.
Sa ma pun cu varfurile picioarelor pe margine si cu spatele la hau, sa-mi intind mainile in lateral si sa ma las sa cad pe spate, dar cu putinta de a vedea in continuare brazii, caprioarele, pasarelele.
Sa cad repede sa-mi fluture pletele-n vant, dar sa pot respira aerul rece si curat de munte.
Si sa cad asa intruna, ramanand suspendata in acel timp verde, ozonat si singur.
Am nevoie de individualitate, de puritate, de simplitate.
Nu mai am deloc rabdare, n-am nevoie de complicatii, de minciuni, de falsitate si prefacatorie, de caldura, de tipete, de ...... yeah, nu mai am rabdare nici la scris.
Am avut un om bun langa mine toata viata si stiu ce inseamna, TATA.
Si de cand a murit, numai oameni rai, indiferenti, aroganti sau poate numai condusi de interese personale am intalnit ...... sau orbiti de ale lor.
Nu e bine sa stii ce inseamna bunatate si ca sa aveti o idee: o vorba buna la orice ora si cu adevarat sa se vada pe fatza, darnicie, atentie, prietenie, iubire, sa te lasi pe tine tot timpul, continuu.....
Toate se puteau citi si simti, toate erau reale, tangibile.
Acum ma simt ingrozitor de pierduta si a nimanui.

NU E BINE SA STII CE INSEAMNA ADEVARATA BUNATATE

Era in ultimele lui 2 saptamani si mi-a cerut bani de tigari, mama nu vroia sa-i cumpere, doctorul ii interzisese ca avea cancer. De cate ori i-am cerut eu bani, mi-a dat intotdeauna, fara o urma de parere de rau pe fatza, fara sa se strambe. I-am spus scurt ca nu-i dau, cum poate sa-mi ceara bani de otrava, ca si asa eu uram tigarile. A lasat capul in jos resemnat, din nou fara sa se vada nici cel mai mic semn ca mi-ar purta pica vreun moment ca n-am vrut.
M-am intors cu spatele si mi-au dat lacrimile instantaneu, la cat de rea am putut sa fiu. Era oricum prea tarziu, era oricum omul care merita orice mi-ar fi cerut, fara sa zic o vorba.
M-am dus glontz si i-am luat tigari.
M-am intors, i le-am dat si fatza i s-a luminat intrun zambet cald pana la urechi. Pana si zambetul emana acea bunatate, intelegere, pe care putini o au.
Mi-e dor de tata si bunatatea lui simpla si calda ...... si ma inec de plans.




7 comentarii:

miChou spunea...

frumoase poze, trist text :(
imi pare rau...

Catalina Zaharescu spunea...

Trist post, dar senin...
Fruntea sus Marlen. Stiu ca prietenii (mai ales cei invizibili, ca mine) nu pot compensa pierderea unui om drag, dar sunt alaturi de tine cu toata simpatia de care sunt capabila. >:D<

ogarafgan spunea...

Multumesc oameni buni, dar tata s-a dus din 2002, e ceve vreme.
A ramas lipsa acuta la vedere, palpabila, a unui suflet curat si bun, cum n-am mai intalnit niciodata.

Anonim spunea...

Trista povestea. Imi place ultima poza.

Anonim spunea...

Da... grozav scris, grozave imagini...

ogarafgan spunea...

Multumesc copii, domnu' Dinu :D si Necro
Sarumana de trecere si comentarii

Anonim spunea...

Foarte frumos...trist...