sâmbătă, iulie 14, 2007

Viatza de cacat

Azi a trebuit sa-mi dau matza, un suflet nevinovat cu ochii mari de chihlimbar si miorlait de magar in surdina.
Un pic cam salbatica, timp de cinci ani a avut viatza ei in aceeasi casa cu mine dar complet separata, nu independenta, doar straina de tot ce o inconjura.
Simt cum mi se rupe sufletul, ochii mi se umezesc, parca nu mai sunt intreaga, la urma urmelor a fost o bucatica din mine la care a trebuit sa renunt.
Este atat de apasator ..... ma urasc pentru asta.
Mi-am promis ca n-o sa mai renunt niciodata la un animal de-al meu .... si iar am facut-o!
In ultima vreme incepe sa-mi fie cam greu sa ma mai inteleg cu mine insami sau macar sa ma plac!


Un comentariu:

Catalina spunea...

Pacat... Tuti are doar 7 luni de convietuire cu mine, dar cand il vad cum tanjeste dupa curte, alergat in voie dupa pasari si ganganii... ma gandesc ca trebuie sa il duc la bunica... sau poate la mama, daca il accepta. Si parca simte ce simt, pentru ca din indiferent si agresiv devine pisoias si motoras... :(
Ce s-a intamplat cu matza ta? :(