Casa de lut

Eram in otobus astazi, cand nush de unde mi-a venit un iz ..... de primavara domnilor, de primavara ..... si-o imagine-n minte, care mie mi-e tare draga .....
Se facea ca eram in curtea mea, cu pamant reavan din care mijeste coltzul ierbii.
Stateam pe prispa casei mele din lut frumos indreptat, mirosea a foc de coceni de porumb si-a mamaliga la ceaun, in care-o mana invartea vartos cu maiul.
Eu motzaiam la soarele anemic dar indeajuns de cald dup-o iarna lunga si friguroasa si printre gene priveam la livada mea de ciresi, pruni, smochini, peri, meri, caishi, piersici si prea inaltii si scorojoshii nuci, cu totii-n cor strigand cu sarg " verde, verde, verde ". Si pe langa casa erau tufe intregi de zmeuri si muri, numai tije in asteptarea verii .....
Si eram in al noulea cer de linistire si multumire sufleteasca, aievea acolo ..... din mersul autobuzului de Bucuresti