Întotdeauna mi s-a părut ciudat faptul că ne mișcăm. Mergem, umblăm de colo-colo, ni se dau ochii peste cap uitându-ne la doo buci, ne pulsează venele la tâmple, ni se ridică părul de pe mâini și cel de pe picioare, bate o chestie în noi, ne ghiorăie mațele, ne bășim delicat și vorbim la fel.
Ne dăm intelectuali și desființăm tot ceea ce credem noi că nu este bun ....... prin cuvinte, prin fapte .....
Și ajungem iar la simplul fapt că ne mișcăm. Că ne mișcăm bine :D, că ne mișcăm rău, nu mai contează la un moment dat, când nu mai suntem în stare de nimic, alții ne pun mâinile pe piept.
Care este motorașul care face ca mână să țină până la piele? Care este motorașul care ne face să fim de fapt un vulcan? De hormoni, de mirosuri de tot căcatul, de zgomote ridicole!
De la milioane de schimonosiri ale corpului umblător, ajungem la o orizontală împuțită, cu gâlgâieli, gaze și mișcări de carne destrămată cu viermi.
Dar odată am fost. Ce am fost de ne dăm atât de mari în vorbe? Sau suntem?! .
Mă uit la degete cum bat. Eu le mișc, dar cum? Nu mă interesează impulsurile de la creier. Pe alea cine, ce le mișcă?
Sunt caldă. Miros. A portocale. Și mi-e sete, într-una. Aud. De prospețime și cheltuieli cu cap de copil.
Ha-Ha ...... ce ridicol, de adevărat! Adevărul. Cine, ce stabilește ce este adevarat? Și de ce cine? Sau ce!
Totul este relativ ...... cu un mare fâs!
5 comentarii:
Întrebări de om care nu poate dormi noaptea...
Prea multe întrebări...
Bucură-te de mirosul portocalelor şi visează cu ochii deschişi...dar omoară semnele de întrebare...
N-am intalnit pe nimeni care sa-mi atraga atentia mai mult decat o faci tu , in cautarea Lui Dumnezeu, toate intrebarile tale, tot zbuciumul tau , cu care te iei de piept cu cineva pentru ca nu gasesti raspuns... esti un copil bataios, plangacios si capos.Mi-ar placea sa traiesc acea clipa in care cu fata inundata de bucurie sa spui ,,Doamne iarta-ma ca nu ti-am deschis mai devreme, cand ai batut la toate usile si ferestrele si zidurile sufletului meu!``
Zi si tu , in gand , unde nu te vede nimeni,,Doamne miluieste`` si intinde palma sufletului tau, ca sa-ti dea Domnul sa platesti cu Lumina, datoriile pe care le are El la tine , pentru toate intrebarile tale fara raspuns.Ajuta-L sa nu-ti ramana dator!
Într-un mod foarte bizar, în ultimul timp sunt de acord cu tine cam foarte des. Era un psiholog care spunea că dacă ai fi atent la fiecare pas pe care îl faci ai da cu mecla de asfalt instant. Tu eşti pe punctul de a trînti cu moaca de propria ta persoană. Era altu care spunea ”ai grijă ce îţi doreşti căci s-ar putea să să împlinească” Tu fată, ai grijă ce cauţi căci s-ar putea să găseşti. WTF, ignoranţa e binecuvîntare, n-ai înţeles încă asta? Relaxează-te şi mai trage o carte...sau sună un prieten.
De ce să omor semnele de întrebare? Mi-ar plăcea tare mult să știu explicațiile reale, credibile la orice. Din punctul ăsta de vedere sunt ca un copil. Dacă aș mai avea putere de concentrare, de fapt, ei, dacă aș avea pornire, timp liber și moni, m-aș apuca de psihologie :D, MĂI Cătă, MĂI :P
Dăncuțo, sincer, nu mă iau în piept cu nimeni, dar nu pot fi ipocrită, de-asta pierd mult. Unde văd ipocrizie, ori mă retrag, ori dau cu gura :P
Am zbuciumul omului care nu a făcut câte ar fi vrut în viață. De fapt nici măcar unu la sută. Dar măcar am avut mândria să-mi fiu propriul stăpân, chiar dacă mai milog :) N-am stat să asud la un birou de căcat, când afară e natura, e liberul arbitru, îți poți desface arpile să zbori cu conștiința împăcată.
În privința lui D-zeu, îmi știi părerea! Fiecare crede ceea ce îl conduce pe el. Pe mine mă conduc două lucruri: rațiunea, deși nu întotdeauna, și inima, fir-ar să fie, întotdeauna :) Lucruri firești, reale. Că-mi imaginez zâne, feți frumoși, spiriduși și altele, le pun aici ca literatură, pentru că-mi place să scriu, dar știu că nu există!!!!!
Mulțumesc mult, știu că din suflet faci ce faci, dar la mine altu-i drumul. Dacă aș fi avut mai multă minte sau sunt sigură că se poate cultiva orice, deci pe cineva care să mă îndrume, dar nah, cum îți e norocul ..... mda, nu aici.
Biețâvane, ignoranța este binecuvântareeeee, daaaaaa, tare aș fi vrut să nu gândesc deloc, să nu mă întreb nimic, să nu mă intereseze nimic, dar nu pot. A nalizez orice, de parcă-s cățelul asta mic al meu, care amușină orice lucru în ritm de locomotivă. Orice gest al unui om, mimică sau vorbă. Orice întâmplare. Și se dovedește că așa eeeee, dar nu vreaaaaauuuuuu să am dreptate.
Ar fi fain, ca din când în când, poate și printr-o lege, cei care ajung la un prea-plin nedorit de căcat, să le fie dat voie un spălat de creieraș, sau dacă au făcut fapte bune, la două la preț de unul :D
Mulțam de trecere copii! :)
Daaaaaa muzica ați ascultat-o?
Trimiteți un comentariu