Am văzut aseară un reportaj interesant. Era vorba despre bone și femei în casă filipineze, dar nu oriunde ci la noi.
Superfemeile care le angajaseră, care mai de care mai pline de ele. Iele muncește, au răspundere mare, n-au timp de treburili casei sau de șters bebei la cur. Iele au de întreținut vile, mașini ultimul răcnet și propriul fizic să nu se deterioreze de la picătura de detergent.
Una blonduță, că nu rețin nume care nu mă interesează, părea mai umană. Restul, printre care și Bahmuțeanca, adevărate stăpâne. Spuneau ele că nu suportau când stăteau filipinezele cu ochii-n jos într-o atitudine umilă și raspunzând la orice cu ”ies meam”, dar era din cauza rușinii pe care o simțeau față de străinii ce le călcau pragul.
Bahmuțeanca însă n-a avut nicio rușine să urle la un angajat de pe-afară, în timp ce echipa filma filipinezele înghețate de spaimă în casă. Că erau DOUĂ. La ea vin în fiecare seară câte 7-8 invitați, nu e wunderumân să poată face față singură!!!!!
Întrebată o filipineză cât ar vrea să stea angajată la o altă ”doamnă”, sărmana a răspuns - ” all my life ..... if ma'm likes me”
Apoi la ea în cameră plângea cu poza copiilor în brațe.
Sunt oameni și ele ca și noi, dar știu de frică. Frica pierderii unui salariu de 400$, auzi PATRU sute, că stau nonstop după frecat alte cururi decât cele proprietate personală!!!!!!!
Singurul motiv pentru care înțeleg, este că sunt extraordinar de respectuoase și-și fac treaba pentru care au fost angajate. Ale noastre pun condiții, vor bani mai mulți, nu-și fac treaba că așa-i la români, vor bani dar muncă ioc. Unde mai pui că au și tupeu să răspundă obraznic și se poartă ca la ele în bătătură.
Unii vor să-și angajeze filipineze și pe post de sclavi! Ce fără cuvinte!
Una dintre ele avea studii superioare, dar cică se simțea bine așa. Mutu? Mutuuu? Auzi?
Concluzia - lipsurile fac mulți oameni să plece capul până-n pământ. Banii, mulți, aduc fericirea! Ești propriul stăpân și dacă te interesează părerea gloatei de snobi, ai pus-o, ești cel mai bun, chiar dacă nu e cine știe ce de capul tău.
Subconcluzie - fericirea nu este deloc relativă în momentul în care-ți poți cumpăra liniștea sufletească! Dacă ți-ai permite să călătorești într-una în toată lumea, să mai ai și un aparat foto cât de cât bun lângă tine, mie nu știu ce altceva mai mi-ar trebui! Sincer!
5 comentarii:
Linistea sufleteasca nu se poate cumpara.... uite ceva scris in inchisorile comuniste, unde s-a castigat linistea sufleteasca:,,Noul program venea ca o pedeapsa. La ora patru, desteptarea. De la aceasta ora pana la zece seara nu ai voie sa te intinzi pe pat. Stai pe marginea patului. Nu-i voie sa te invelesti cu patura daca ti-e frig. Se suspenda plimbarea si baia pe trei luni de zile. La doctor numai mort poti sa ajungi.
Militienii umbla in varful degetelor si spioneaza camerele. Cum te prinde rezemat intr-un colt, numai ce se deschide usa si vine ordinul: '' Da salteaua afara!''. Vin plantoanele si umplu plasa de peste coridor cu saltele si cu paturi. Intr-o saptaman, mai tot etajul nostru doarme la podele.
E greu sa stai 18 ore fara sa te lungesti un pic pe saltea. Daca te-a prins, iti ia asternutul. Apoi poti sa te intinzi pe fiarele patului, dar patul e inghetat si baloturile iti taie oasele. Oftezi, te asezi la podele cu spatele rezemat de zid, cat poti sa suporti umezeala peretelui.Te plimbi putin printre paturi. Iar te asezi la podele sau pe balot si cu capul in maini.
Meditezi. Chinul e ca de iad. Totusi, daca reusesti sa te sustragi greutatilor imediate, in meditatie, ziua trece usor. Ne-am deprins si cu asta. Fie ca dormi pe saltea, fie ca te covrigesti pe podele, zilele trec una dupa alta si la capatul iernii va veni o noua primavara.
In Saptamana Patimilor imi intind patura la podelesi dorm o saptamana acolo, jos. Patul ramane pat, cu asternutul lui.
Sergentul Ardeleanu, noaptea tarziu baga capul pe vizeta. Se uita si ma vede dormind jos.
- Ce-i cu tine, ma?
- Multumesc de intrebare!
- Cine te-a pedepsit?
- Nimeni.
- Suie-te-n pat!
- Nu vreau!
Se uita si pleaca. Revine. Deschide vizeta:
- Ma, nu esti in lista cu cei pedepsiti!
- Am spus eu ca-s pedepsit?
- Atunci de ce te-ai culcat la podele?
- Scrie undeva ca nu am voie sa dorm la podele?
- Ce vrei tu, ma?
- Sa-mi platesc pacatele.
- Ma, da prost mai esti! Fata de cine?
-Fata de Dumnezeu.
Cand ii vine tura de noapte, deschide si locotenentul Florea.
In spatele lui, sergentul Ardeleanu.
- Ce ma e mai dulce la podele?
- Mai dulce!
- Nu-i voie sa dormi pe jos.
- Pentru ce nu-i voie?
- Asta-i ordinul!
- Si daca nu execut ordinul?
- Te pedepsesc!
- Imi luati salteaua?
- Da.
- Sa v-o dau!... Si patura?
- Da-l in … de imbacsit!Las- o acolo. Tot la podele doarme!
A venit si Pastele . „ Unul pe altul sa ne imbratisam, iar celor ce ne urasc pe noi sa le iertam toate,pentru Inviere”. Greu cuvant! Cine poate sa-l cuprinda?
Dupa stigere, trece sergentul Ardeleanu pe la usa:
-Te-ai culcat, ma, in pat?
-Culcat!
-Unde-i mai bine?
- In Saptamana Patimilor e mai placut la dusumea. De Pasti, cum vedeti, m-am ridicat cu jumatate de metru mai sus.
- Ma, multi „isaltati” mai sunt in puscaria asta!
- Multi, domnule sergent, mai toti!``
( Pr. Dimitrie Bejan, Vifornita cea mare)
corect!
Întotdeauna or să se găsească oameni mai săraci ca noi... care pot fi angajați ca „sclavi”.
Sunt curios dacă există și mitocani mai mari decât la noi. Sau mitocance. Zic că sunt mai periculoase ele decât ei.
Mi-aș dori o societate în care să nu aflu de Bahmuțeanca, să fie la ea acolo... asta chiar înaintea dorinței de a călători prin toată lumea cu aparațul de gât.
Eh, vise taică!
si vorbesc coconetele de cata treaba au in conditiile in care ce se intampla in casa lor este doar o forma mai evoluata de sclavie :(
le da Daniela Niste Canoane Sub Patrafir Pentru Iertarea Pacatelor :))
Dăncuțo, să te mai chinui și singur ..... am multe de spus, dar fiecare cu părerea lui, nu intru în polemici de genul acesta. Sunt multe dureri în lume. Oare de ce? Ne pedepsește cineva? De ce?!!!!
Sunt întrebări retorice, nu doresc răspunsuri Dăncuțo, le știu.
Monique, mulțumesc de trecere :)
Dane, vise, da, dar cine are puterea să se refugieze în ele fie și pentru scurt timp, mai scapă fugind de realitate :)
Ana-Danielaaaaa :) mulțam de trecere!
Trimiteți un comentariu