Subect

Intru-n magazin. Cu Lupin după mine. Binențeles e noapte. Acum câteva nopți l-am pierdut pentru că l-am lăsat afară. În noaptea următoare m-au lăsat cu el înăuntru, dar binențeles nu era limbricul care mă dădea întotdeauna afară.



Acum era!!!!
Șefa mă lasă, patroana adicătelea. Și tura de fete de peste zi.



Lindicul de bărbat are ceva cu căcățelul meu. Sau cu mine.
”Nu vedeți duaamnăăăă că avem și pâine în magazin?”
Da, deci da, pâinea era pe jos. Pe care cățelul meu de la distanță, o ochea, o țintea și cu pușca-puță dintre picioare, o pișa-împușca. În rest, că era praf, mizerie, nu se punea. Că intrau oameni, zeci pe zi pe ușă, binențeles cu noroiul de-afară, peri de la câini sau de la noi, poate și cu floci, de ce nu? nu! nici asta nu se punea.
Și mi-aduc aminte, cum eram invitați cu animalele și cu galoșii, presupuși plini de noroi - sanchi, de unde noroi acolo - în pub-urile din Anglia. O dată, am văzut o englezoaică intrând cu trei, din care doi erau cât mine stând pe scaun.



Oare de ce D-zeu om fi atât de înapoiați?
Am o vorbă - dacă cineva i-ar căuta pe românașii noștri la cur la intrarea în magazine, s-ar îngrozi!!!!!
Câinii sunt de mii de ori mai curați decât majoritatea oamenilor, măcar că-și ling puța toată ziua. Și dac-ar fi lăsați de consoarte, ar linge dublu.
Unii ar zice ”Daaaaa, dar pun botul acooooolooooooo”
Păi voi nu?



AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
Ce nervi am!