duminică, aprilie 03, 2011
În căutarea
În căutarea bărbatului pierdut ...... sau negăsit nicicând ...... înotând în valuri de aluzii normale sexuale, în tzunami de indiferență și printre fete Morgane de staturi Guliverșnice, iluzorii precum trecerea noastră prin nisipurile timpurilor.
Jazz imprimat ca un tatoo adânc în piele, găuri de ozon și sex, secs și iară sec ssssssss .......
Tipare și direcții comportamentale, genuri care ți se potrivesc ca o mănușă, numai că mănușa nu-i aici, nu e de-aici, e una elegantă cu joben și baston și pantaloni albi, mulați pe piciorul ce de la genunchi intră mlădios într-o cizmă neagră, sclipitor de șlefuită cu batista.
O altă limbă, un alt creier, în aceiași oameni și oameni și oameni. Mări și avalanșe de oameni cu sunete diferite transmise din generație în generație.
O supă, hmmmm e prea subțire, mai bine o ciorbă, din care-o inimă și-un suflet, așteaptă tremurânde, la scară mică, să fie eliberate ...... bum - buuummm - bumbum - bumb uuuuuuu mmmmm ...... eh ...... nu-i așa?
Dar oare se va întâmpla? Vreodată? Tic ..... sau mai bine Tac?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
..pai daca reusesti sa ajungi acolo unde secsul nu mai este ultima reduta a cunoasteri de sine ...ea devine zona crepusculara a binelui si nu itzi mai pui intrebari ...!
..cred..! si daca nu mai ai intrebari ci numai incredere viata e frumoasa,
o complica doar aspiratziile prea inalte si tiritul in noroi si promiscuitate in care vrei nu vrei traim cu totzi..!
..dar asa cum am mai scris mai sus
..viata e frumoasa ..!
Poate va iesi dintr-un loc si timp de unde te astepti mai putin!
fain miuzicalu... sar'na!
Mulțam Feri baci de trecere și viața e frumoasă!
Oare?
Vera, dintr-un timp, peste un timp, când amândoi vom fi fum și oase, de fapt mai bine zis fumuri cețoase ... :)
Ducu, mă bucur că te-am bucurat și sărna de trecere :)
De ce te afunzi in propria suferinta, asa cum dai de inteles, in loc sa sa renasti din propria cenusa, daca nu e prea mult spus, si sa incepi din nou sa traiesti?!?
E adevarat ca uneori omul are o singura dragoste(mare*), dar dragostea aceea, pierduta sau nu, nu i-ar cere niciodata sa se autodistruga.
Dimpotriva!
Dar tu stii toate astea, nu?
Mai ramane sa si vrei.
Petruța, când dai cu capul în orice parte te-ai întoarce de uși închise, sau și mai tare, găsești numai vid, n-ai cu ce să-ți rămână nici cenușă :)), poți numa nește combustie internă de ciudă, ca să rămâi pe veci cenușă.
Mulțumesc de trecere! :)
Trimiteți un comentariu