joi, martie 15, 2012

Dor de dor, dor de mor .... un fel a spune



Am văzut niște fotografii cu satul românesc. Simple, dar pentru mine pline de semnificații. De tristețe că nu pot ajunge și eu pe acolo deloc darămite mai des, așa ca unii :) :P. De bucurie și fericire, aducându-mi aminte de copilărie, când mă cuibăream iarna la căldura sobei, în capătul celălalt al patului sub pătura aspră țărănească, cu mirosuri naturale, cele aproape de pământul din care ne-am născut și am crescut oamenii zilelor noastre.
Cei care îl secătuim.
Uitându-mă la ulițele golașe, împânzite totuși de rămurelele ce-și așteaptă cu nerăbdare frunzulițele verzi, simt noduri în stomac. În minte mi-a început o simfonie perfectă, ca plasa păianjenului de perfectă, dar lucrată de copaci din însuși esența lor. Simfonia amintirilor, amintiri care mă întristează, care mă umplu de dor. Dorul care m-a mistuit o viață-ntreagă.

Dorul de pământul natal, de natural, de simplu, de adevărat. Chiar de ar fi idilic, un idealizat la mine în cap.
Dar nu, se poate, se poate trăi și la țară nu neapărat muncind pământul să cazi în nas. O mică afacere, orice să-ți asiguri traiul de zi cu zi, să te bucuri de aer curat, să ieși pe prispă să te ciugulească puii de găină de ciucurii botinelor lucrate de mână, să rupi un măr roșu, gustos și zemos din copac.
Să te trezească trilurile păsărelelor, în diminețile calde de vară și să te adoarmă cri-cri-urile greierilor din desenele animate bulgărești rătăcite pe la tine prin grădina verde, plină de o lume care ar trebui să se întrepătrundă cu a noastră în orice secundă.

În schimb, noi ne impletim, sau cel puțin eu imi împletesc destinul cu betoanele grele și privirile terne aruncate blocurilor golașe și gri de metropolă sticloasă, ca gheața din suflete.

Dar să ne și veselim cu un clipuleț, nebunesc de săltăreț ..... de găsit mai sus, pe moțul creț

055

7 comentarii:

Dan Moruzan spunea...

Deosebita imagine!

ogarafgan spunea...

Mulțam frumos Dane ... și de trecere :)

Danca Danela spunea...

http://picanteriidebucuresti.wordpress.com/

Ady spunea...

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Narnia spunea...

Si pe mine m-a topit imaginea asta. Tot la copilaria m-a trimis cu gandul, cu amintirile, cu sufletul...
Hristos a inviat!

Catwalk spunea...

Te pun in blogroll-ul meu :P ca-mi place de tine!

Ana spunea...

Ce pofta mi-a facut de struguri acea imagine, abia astept sa vina vremea lor