Când mă gândesc că există oameni, poate chiar mulți, care trăiesc fără, nu grija, ci frica zilei de mâine.
Nu-mi mai aduc aminte, sau poate n-am știut niciodată, de când am început să fiu conștientă deeee, deeee realitate, cum e să te simți în siguranță.
De fapt sentimentul de siguranță nici nu e realizat, la fel ca și cel de sănătate. Până când nu te lovesc, nu-ți dai seama pur și simplu ce înseamnă liniștea și nu zbuciumul, calmul și nu stresul, liberarea și nu apăsarea, mintea clocotind de neputință. Parcă ești într-o cămașă de forță care te strânge ca o menghină și peste plămâni. Încerci să respiri cât ai nevoie, dar cutia toracică nu se poate extinde la maxim.
Sunt extrem de obosită de cubulețul ăsta de zahăr gol și fără dulce în care stau înghesuită. Îmi place lumea și locurile pe unde te poți preumbla pe pământ, îmi plac frumusețile care le poți vedea aici. Dacă ne-au fost date de Dumnezeu, atunci de ce nu mă pot bucura și eu de ele ..... Doamne?
11 comentarii:
bucura-te...
nu esti singura
care nu se bucura...
care e stresata
care tremura de frica...
care viseaza...
multumesc de astfel de postari:)
Numai anonimi. Aș putea să știu și eu cu cine vorbesc totuși?
Cubulețul tot mă strânge ....
Un om, trecând pe o stradă, a văzut în faţa unei biserici un bătrân sărman, cerşetor, ce trăia din milostenia credincioşilor. De bătrân, s-a apropiat o fetiţă care i-a întins câţiva bănuţi.
Impresionat de gestul ei, trecătorul a întrebat-o pe copilă:
- Spune-mi, de ce i-ai dat bătrânului bănuţii tăi?
- Ştiţi, domnule, tatăl meu a murit, iar mama, deşi munceşte mult, nu prea are bani, aşa că o ducem destul de greu. Dar aseară mama mi-a spus că, atunci când faci un bine, Dumnezeu te răsplăteşte negreşit. Aşa că azi, am luat bănuţii aceştia pe care eu i-am strâns şi i-am dat bătrânului din faţa bisericii. El are, cu siguranţă, mai multă nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindcă am făcut un bine, se va îndura şi de mine.
Cucerit de bunătatea fetei, omul a întrebat-o ce îşi doreşte ea cel mai mult.
- O, a spus fata, aş vrea un cojocel, că vine iarna şi va fi foarte frig. Anul trecut am răcit rău de tot, fiindcă nu am umblat bine îmbrăcată, dar Dumnezeu mi-a ajutat şi m-a însănătoşit. Mama a vrut să-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump şi nu se poate.
- E, uite că se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine!
Ajunşi în faţa unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumpărat fetei un cojocel călduros şi tare frumos. Fetiţa nu ştia cum să-i mai mulţumească străinului ce se îndurase de ea.
- Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te răsplăteşte pentru binele făcut. Tu l-ai ajutat pe bătrân, iar Domnul mi-a dat mie ocazia să te întâlnesc tocmai în acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, şi, fii sigură, Dumnezeu îmi va ajuta şi mie mai târziu, fiindcă atunci când ne ajutăm unii pe ceilalţi, şi Dumnezeu ne ajută pe noi.
Cu cât suntem mai buni şi avem mai multă grijă unul de altul, cu atât Dumnezeu ne vede credinţa şi ne fereşte de rele.
“Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providenţial.” (Sfântul Marcu Ascetul) (Anonim de nerecunoscut)
18. Incetand sa mai fugi de suferinta clipei prezente in Numele Lui, intri in bucuria de a fi cu El
Când mintea omului refuză să se miște, conform firii sale prin creație, spre Dumnezeu, se predă simțirii care o face să rătăcească la suprafața celor supuse simțurilor și să se amăgească cu fel de fel de născociri pe care le consideră „plăcute la vedere” și „bune de dorit”... De acest întuneric al minții ne mântuiește Dumnezeu în Biserica Lui, dacă voim să-L primim pe Fiul și să credem în numele Lui...
Când lucrezi Poruncile, ești atent la ele și la tine, încerci să fii onest cu tine clipă de clipă, și refuzi să mai fugi de povara încercărilor, nu faci altceva decât să te eliberezi, să te lepezi de toate schemele și tiparele minții prin care credeai că te protejezi de suferință amețindu-te cu plăceri efemere și frivole.
Încetând să mai fugi de suferința clipei prezente în Numele Lui, intri în bucuria de a fi cu El indiferent ce anume ți se întâmplă sau faci. Fericirea pe care ne-o dă Dumnezeu nu e circumstanțială, nu e legată de ce ni se întâmplă, ci de trăirea în Fața lui Dumnezeu, în Prezența Lui. Și gustul bucuriei este diferit în funcție de ce trăim Acolo: pocăință, recunoștință, nădejde, dorință... (MS)
http://maicasiluana.blogspot.com/2011/06/incetand-sa-mai-fugi-de-suferinta.html?utm_source=blog&utm_medium=gadget&utm_campaign=bp_random (anonim de nerecunoscut)
:)) asistam la o exorcizare in direct?
hai ca asta face toti banii :D
ma bucur ca ai revenit Marlenico, baga fotografii ca asa mi te stiu :D lasa dereglatii
stii tu cine :)
nimeni nu e dereglat anonim pe-aici, iar tu nush cine ești
numai anonimi .... e bine
intr-un timp traiam si eu fara grija zilei de maine.....nu era deloc intteresant
Se vede că ești tânără suflețico :)
http://smalldot1.blogspot.com/
place Dancule, sarna! :)
Trimiteți un comentariu