Hai-Huiala ( ca era luat )

Fusai si ma invartii prin Bucuresti in vichendul asta, nu prea mult....hmmm, ba da, destul...de dimineata prin centrul vechi, mai apoi prin Cismigiul nostru fain, iar la sfarsit am aterizat intr-o ceainarie unde vroiam demult sa ajung din curiozitate. Nu prea mi-am dat seama ca e ceainarie nici cand am intrat, nici cand am vazut interiorul....era un pic frig desi ma asezasem la gura sobei unde focul ardea mocnit, dar in intunericul de acolo uitandu-ma la jar si scormonindu-l cu vatraiul, imi tot revenea obsedant o intrebare in minte: oare unde este calul?....cum care cal?....ala alb al lui Harap-Alb!!!!
Mai demult aveam un gand, de fapt o idee....imi spuneam ca daca va fi vreodata sa pornesc o afacere, dintre toate cate sunt pe pamant, singura care m-ar atrage, ar fi o ceainarie....cu tot felul de ceaiuri, de la cel negru chinezesc, sau verde....pana la obisnuitele noastre ceaiuri populare, de menta proaspata rupta acum din pamant, de tei sau de macese...pentru cine dorea si cu lapte , cornuri sau covrigi scosi atunci din cuptor...toate servite in cani de portelan, cu biscuiti de toate felurile in farfurioare tot de portelan, cu dulceata de visine,nuci verzi sau portocale alaturi cu bucatele de unt. Inauntru sa fie cald si sa miroasa frumos ca in timpul sarbatorilor, cand noaptea mama se apuca de facut cozonaci. Sa aiba perdelute mici si albe, si ferestre mari, in careuri de lemn si geam, prin care sa intre multa lumina ziua.Cei care servesc sa poarte bonete albe inalte si shortuletze cu bordura dantelata pentru fete.
Eheheeee.....visuri bre.....visuri