Dureros de albastru

Brrrr, ce bine e! parca sunt ursul Baloo din Cartea junglei, si ma frec bine de coaja mea de copac, zapada afanata, dar consistenta, in care mi-am facut culcusul pentru vreo cinci minute. Bate un vant ce spulbera micutele stelute argintii pe fatza mea amortind-o, gura capatand un rictus in incercarea de a scoate cuvintele. Pe fashul canadienei si al pantalonilor se aud ca ploaia pe un acoperis de tabla. Si totusi, sub haine este cat se poate de placut, n-am inghetat. Inchid ochii si ma pierd pentru cateva secunde, de prea-plin de bine.
UUUUUUU, urasc vara, vreau racoare, racoarea primaverii si a cerului pur si dureros de albastru.