Amintiri de stanca

Sunt amintiri si amintiri, dar singurele care raman in cele mai mici detalii in sinapsele creierelor sunt cele care dor. Si nu oricum, ci din cele soc, de cateva " mii " de volti, scrise cu negru de fum printre vinisoarele si arterele inimilor noastre.
De exemplu imi aduc perfect de bine aminte de bataia mancata de mama, de la asa numitul meu " tata ", cand aveam varsta de doi ani jumate. Stiu bine ca aveam numai atat, pentru ca la trei anisori ai mei, mama divortase deja si eram cu un alt tatic. De ce? din cauza mea ....
Dupa ce traisem calvarul de a o vedea pe mama plina de sange, bagata pe sub masa, cu o bestie deasupra, care-i indesa pumni si eu, mititica, plangand, pe la spatele lui, carandu-i pumnisori in spinare fara valoare, omul atat de bun, cu vorba calda si joasa, care ma lasa sa ma balacesc in gramada de nuci din casa, care ma lasa sa-i urc in spinare, sa-l trag de par, sa-l tin de mana, sa ma ascund in spatele lui cand ma uitam la televizorul alb - negru la un film de groaza, era un ZEU coborat pe pamant pentru mine.
In fiecare zi o intrebam pe mama, cand ne ducem la Ion odata, sa ne cumparam si noi un tatic cu un leu.
Si intr-un sfarsit am reusit ..... si toata viata lui, a ramas acelasi tatic bun si cald, cumparat odata, cand aveam trei anisori, cu un leu. A fost afacerea vietii mele.
Amintiri soc, ce nu-ti vor iesi niciodata din minte, ce te fac sa te uiti la cel de langa tine si sa te intrebi cine este strainul ala sau ce te fac sa te uiti la cel de langa tine si sa simti numai caldura si bataia calma a inimii tale la unison cu cealalta.