Dar desi fu cum fu, a fost un sentiment foarte placut, pe care numai cei singuri de multa vreme il inteleg, sentimentul ca apartii cuiva, ca-i pasa cuiva de tine, ca un alt suflet traieste, respira langa tine ..... desi in esenta n-a fost nici pe departe asa ceva.
Doua suflete straine, impletite pentru un rastimp extrem de scurt, intr-o singura mladita.
Ce-a fost urat nu mai tin minte ...... acum, este in ceata.
A ramas privirea tintuita asupra mea, zambetele calde, usa masinii deschisa de el ca sa intru, mana mea in mana lui in timp ce conducea si .....
" Don't worry Marie, i love you! " in timp ce ma urcam in tren .....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu