Voiam sa postesc inc-un rasu-plansu, da' ramase numa' plansu ....
Stiu cum o sa sune pentru unii, dar atunci cand iti moare animalul pe care l-ai crescut de mititel, ai alergat dupa el cu mopul sa faca pipi pe el si nu pe covor, ti-a ros toti papucii si pantofii maica-tii, ai alergat cot la cot cu el prin parc si-ai adormit in iarba deasa, inalta, fara frica, ti-a fost singurul sprijin la tristete dand din coada intotdeauna vesel - care om da la fel din coada indiferent de imprejurare? ....
- ei, atunci moare un membru al familiei, mai rau, de pe postura lui de jucaus perpetuu, iti moare un altfel de copil
- cum sa nu te doara? doare al dracului de tare
Eu, cel putin ma usuc pe picioare cand vad suferinta tacuta, agonia muta a oricarui animal
Ma seaca mult mai tare decat a oamenilor, pentru ca niciodata un animal nu-ti face rau gratuit
Asa ca n-am cuvinte sa-ti urez ceva de bine acum Marcule!
vineri, noiembrie 30, 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
misto a doua :)
ai dreptate...si eu iubesc animalele...nu cred ca-i iubesc mai mult decat pe oameni...
si-mi plac si fotografiile..
(sorina)
multumesc Sorina, mister Anonim :D
am uitat sa-ti spun ca-mi plac la nebunie Airedale-Terrierii...si cred ca in stencilul tau, cainele este din rasa asta...hai ca ma culc, ca-i tarziu...pup si mai scrie ca-mi place sa te citesc...
(uf, tot io, anonima care-si uita parolele:))))
Trimiteți un comentariu