Scene aidoma, cu ajutor venit pe unde, intr-o baie.
Numarul paishspretreizeci e gata sa se jertfeasca pe altarul falselor bune intentii .....
Un copil striga! Sar paishspretreizeci mame.
Numa' ca nu-i copil. Si ele nu sunt mame! Decat pe rand, cateva secunde ale timpului infinit! Cand le-a trecut randul devin nisip auriu, involburat de vant in tufisuri ingalbenite de vreme.
Ar trebui sa fie multumite ca au fost mame infime parti din timp? Sau furioase c-au fost amagite, amagind la randul lor?
Inconstiente fiind in cele cateva secunde, totusi sunt ingenue .... sau au fost.
Ochii de nisip din nisip, arunca sageti venite din iad, cel de pe pamant.
In timp ce pe undele din baie, in loc de sol si do si fa, mi, re, do, plutesc ranjete de satifactie!
Hrana zeilor de baie! Ambrozia balonaselor de sapun!
2 comentarii:
este a nshpea oara cand trec pe la imaginea asta si intrebarea e aceeasi : cine-i ?!
nah, hai c-o pun : cine-i ?
o necunoscuta insarcinata, in aeroportul din Londra :)
era superba cu mana pusa usor pe burtica si zambindu-i in gand puiului ei!
cred ca era chiar romanca
Trimiteți un comentariu