Pe fată o buși râsul, cu sughițuri. Un râs sincer din toată inima! Ca o răbufnire de relaxare cristalină!
Intrase în sticlă și ca o furnicuță hărnicuță, croșetase cu micile-i antene conexiuni. Dar nu observase că antenele-i erau defecte, din fabrică.
Așa căăăăă, atunci când se uită să vadă tabloul conexiunilor în întreaga lor splendoare, puffffff, un soare orbitor îi luă vederea! Nu era absolut nimic!
Totul dispăruse ca prin farmec, nici urmă de conexiuni! Numai zâne ...... și spiriduși ...... jucăuși și puși pe glume!
Urmate de uitare!
Dar stai puțin, de fapt nu e urmare!
2 comentarii:
Da, iar ai început să bântui noaptea ... e bine însă că îţi scrii gânduile ziua...şi că ai uitat repede de capriciul numit floarea soarelui:)
Foto e făcută ziua. Gândurile-s scrise noaptea, retranscrise acum. :)
Mulțumesc de trecere Cătăline!
Trimiteți un comentariu