vineri, septembrie 23, 2005

Sictir...da' ce sictir


Sa mai spun ca sunt suparata?sau v-ati obisnuit deja cu starea mea de fapt?Nu ca sunt suparata...m-am umflat de plans de ciuda,de nervi...faceam maruntele prin camera de colo, colo,injuram,si-mi spuneam ca gata s-a terminat cu prostia din capul meu...s-a terminat cu a lua lucrurile asa cum cred eu,si cum am eu gresita impresie ca ar fi toata lumea.Eu imi imaginam,exact ca omul prost,ca daca eu ma zbat pt unii,si acei unii ar trebui sa faca la fel...puah,nici ca se putea mai prost gandit...inca nu m-am obisnuit cu gandul,ca in ziua de azi,de fapt si altadata,a fi prieten cu cineva nu inseamna neaparat ca si cinevaul e prieten cu tine...in ziua de azi,totul e cu dus...adica dus de la tine,ca intors iti da dracu'.Oare de ce fac numai alegeri gresite?M-am saturat sa ma lamentez,sa ma plang,m-am cam saturat de viata,m-am cam saturat de oameni...sa nu fie nimanui cu suparare, dar oamenii nu-ti aduc decat suferinta,iar daca la o anume vreme iti arunca cu prastia putina bucurie,au grija mai tarziu sa-ti iasa insutit pe nas.
Am asa o revolta in mine,parca sunt o mie de razboaie,m-as bate cu lumea intreaga,n-am sa inteleg niciodata de ce draku' am iesit eu asa?credula,buna la suflet ca painea calda...de mine oricine poate rade,sau sa-si bata joc,....am zis de un milion de ori ca gata,s-a terminat,voi fi si eu dura si lipsita de suflet,dar de fiecare data n-am putut,parca ceva ma opreste sa scot cuvintele care le merita anumite persoane.
Spunea Keerdegarden,sau cam asa ceva,dracu' sa-l ia,"durerea il trezeste la realitate pe visator"...bine spunea...sa dea D-zeu...AMIN

Niciun comentariu: