Paralel

E vara si cald....o fetita de zece-doishpe ani alearga cu o tarla de baietei de aceeasi varsta pe vale printre vaci. Este singura fetita, dar nu este tarancuta....este venita de la oras si mirajul tuturor lucrurilor nevazute, dar auzite de baieti, ii ameteste. Stiu ca o fata, o orasanca le da atentie si sunt incantati.....oricum niciuna din tarancutele lor nu venea cu ei pe vale, ceea ce face situatia mai mult decat incitanta.
Fiecare din baieti se intrece in a arata cate si ce stie el sa faca, numai ca ochii fetei sa se indrepte spre el......ii fac porumb dulce de lapte copt in jar, o cauta prin lanurile lipicioase de tutun la fatze-ascunselea, doar, doar, vor prinde un moment in care sa fie singuri, o invata sa joace tzaca, tzurca, purceaua.....rad la ea din tot sufletul si o intreaba cate-n luna si-n stele. Se baga-n rau la scalda impreuna cand e prea cald si-i arata cum poate prinde pestisorii ce se ascund in vagaunile sapate de rau sub radacinile copacilor.
Dar fetita n-are ochi decat pentru un alt baiat mai mare cu doi ani, care nu prea vine pe vale cu gasca.....cauta alte fete pe alte meleaguri.
Intre timp, pe intinderea nesfarsita a vaii mlastinoase pline de tutun cu aroma de balega proaspata, lucerna si porumb copt, se desfasura scena vietii.....ultimile ramasite ale copilariei, ale inocentei amestecate cu vanatoarea continua, cu imboldul ce face de secole intregi ca baietii sa alerge cu limba scoasa dupa fetite......si invers cateodata.