Lup-oaica cenusie

M-am trezit de dimineata( da! din greseala :D) cu senzatia acuta ca mi-am pierdut cel mai bun prieten. Aveam o stare neagra de pierduta-n spatiu. Mai tarziu am iesit la plimbare pe shtrase, lucru destul de rar la mine.... o zi superba cu soare puternic, un cer albastru de te dureau okii si racoare atata exact cat sa te pierzi de prea placere in pulberea aurie a particulelor de hidrogen ce-mi dansau frenetic in genele lungi si negre.... ovcorz ca de la rimel.
Si m-am trezit uitandu-ma dupa barbati :D, ziua, si urland la luna aproape plina, noaptea. Ganduri ce nu ma lasau in pace, ma asaltau din toate partile.... munceam ascultand romanticul si dadeau navala peste mine, mergeam pe strada si-mi dadeau lacrimile, apoi ma busea rasul.
Cateodata sunt convinsa ca sunt posedata, de altcineva, imi bubuie capul de atata intensitate neuronala( de unde doamne? ca ie numa' unu'), toate gandurile mele n-au decat o singura imagine, si da, nu e vorba de sex.
Ce bizarerie!!!! cum se poate amagi omul de unul singur, cum isi creeaza vise care de fapt sunt induse, venite din eter dintr-un univers paralel, poate si el creeat de unul si acelasi si singurul initiator de vise..... si stau iar si torc inteligentze: daca entitatea de sine statatoare, sau mergatoare :D, nu vrea sa dea frau liber acestor porniri necontrolate, daca entitatea inducatoare nu induce nimic, deci n-ar mai fi inducatoare, atunci tre' sa eziste o a treia care ori apasa pe neste butoane si pornim ca marionetele, ori isi bate joc de noi, aaaaaaa, vreau sa zic, ori isi bate joc de mine.
As vrea sa functionez ca o mina antipersonal, daca ma atinge careva, sa fac bum.... da' apoi ma gandesc ce va face inducatorul neinducator de vise? :D... sau butonatorul?.... cel mai probabil vor trai fericiti pan'la adanci batranetze
Tra-la-la-la-la