Maca-raua

De vreo 2 luni este un santier chiar in fereastra mea, se ridica un cochet complex foarte complex :D. De tot atata timp, incepand cu ora 6 in da monin, n-aud decat ding, dong, trosc, pleosc, brrrrrr, hrrrrr, bangggg, buuuum!!!! dar, nu ma mai supar.... de ce? pentru ca este si o mare macara, care-i sperietoare ziua, toti pensionarii din bloc fiind efectiv terorizati de miscarile ei dute-vino, cu cele 5 randuri de placi de beton cat un perete ca contragreutate cred, si care-i loc de popas si o mica barfa noaptea, intre 4 si 5, pentru pescarusi.
Ati simtit vreodata, chiar in stomac, o bucurie enorma? o dezlantuire din fiare si beton? ati simtit ca zburati de pe pervazul ferestrei de bloc in rand cu ei, cu pescarusii? ati atintit ochii in gol, in intuneric inca, si ati vazut ?..... ati vazut plaja aievea desfasurandu-se sub privirile voastre? si cum soarele rece de prima ora dimineata, va dezmiarda trupul incins de arsita noptii?
Bate un vanticel racoros si-mi vine sa mor de placere, inchid ochii si adorm in iarba, in miros de verde, de aer curat si intindere nesfarsita neintinata de pasi de om.
Inca mai aud printre zgomotele masinilor si tramvaielor tipetele pescarusilor.... si ma enerveaza.... nu vreau sa ma gandesc la mare, la valuri, la diminetile in care stateam cu orele cu ochii-n unditele lui nea Costel sa vad cum scoate guvid dupa guvid din apa, cum imi clantaneau dintii de frig si-mi incremeneau degetele in aceeasi pozitie pe aparat..... nu vreau si pace.