Daca este ceva care m-a fascinat intotdeauna, atunci este urmatoarea priveliste - marea calma, valuri moi, nisip alb si fin cu smocuri de iarba inalta si galbena ca spicele de grau, stanci pe care se inalta semetz dar si smerit un far, a carui lumina urmareste in bezna intr-un vartej ametitor fantomele vapoarelor scufundate.
Mi-e draga marea, dar cea pustie ca si plaja, o casuta mica din lemn cu veranda, de pe care sa ma uit la norii negri ce se imbulzesc ca o mantie neagra de la un capat la altul al orizontului.
Si sa fiu acolo numai eu, sa ma bucur de maretia naturii, sa ma imbat de placerea singuratatii in ceea ce-mi place . . . . . . .
4 comentarii:
ioi ce ratzoi misto.si ce misto ca e singurel si cum e luminat din lateral :)asa ca-n filmele cu detectivi.
"este noapte,vantul suiera prin coama nucilor nervosi,traznete si fulgere,lupii se vaita,luna e plina ...si dintr-o data !!!din intunericul de nepatruns apare...el.. un...uuuun...uuun???...ratoias dragalas !!!"
mercic, mercic
credeam ca nu place la nimeni capodopera mea ( scot limba )
aaaaaaaaaaaaaa, sau iti place numai ratoiul, nu si pozna mea? ( ma incrunt )
mai..n-o sa te mint:ador ratoii.dar atmosfera imaginii de aici,stii tu...muuudul,cum se zice,ma face sa-i iubesc si mai mult
Interesanta!
Trimiteți un comentariu