Fotograful mare este Dinu Lazar, un om mare si la propriu, ocazie de care s-au tot folosit unii pentru a-l balacari. Alta ocazie o reprezinta fotografia dansului. Cred ca n-am auzit in viata mea om sa fie mai hulit. Si pentru ce? pentru ca e un om bun, destupat la minte, liber la vorba, invatat si nu in cele din urma un MARE fotograf, recunoscut peste hotare, recunoscut in tara, cu zeci de ani de fotografie in spate.
Este un fotograf complex, gasesti toate genurile la dansul, de la artistice la realitatea pura, de la comandate la facute pentru sufletul lui sau al altora.
Pune multa culoare in unele fotografii, sunt multe facute suprarealist, picturale. Stau si ma intreb de ce ar trebui sa aratam numai oameni sau numai peisaje sau numai realitatea exact asa cum e? chiar nu se poate visa un pic, s-a ajuns la un asa prea-plin de sine ca numai ce stim sau credem ca stim fiecare, ala este adevarul si suntem atotcunoscatori?
Nu mai departe de ieri cineva scria de respectul indienilor pentru absolut orice, religie, rasa, etc...
Oare noi nu putem avea un minim de respect pt altul si mai ales pentru cineva care chiar merita?
Nedreptatea ma omoara. Am avut de multe ori ganduri de justitiar si nu m-as da indarat de la a face parte dintr-un grup de gen, daca ar avea nevoie de o precambriana.
Nu stiu, nu pot sa cred ca lumea a ajuns in halul asta de rea! ma oboseste fantastic sa tot ascult invective, certuri interminabile, cuvinte sub orice critica, toate sub masca ipocriziei.
Un singur exemplu: "fotografii de un prost gust teribil" cu referire la cele ale lui DL. Oare ce-i mai de prost gust: sa proclami asa ceva pe un site public sau sa acuzi acelasi om de lipsa de limbaj adecvat?
http://www.badorgood.com/detailn.php?id=977
Un comentariu:
Un moment de reculegere si un oftat .....
Trimiteți un comentariu