marți, august 26, 2008

Murmure



Mda, trece vremea si se pierde-n negura si uitare .... si dupa ce ca trece de la sine putere, o mai lasi si tu ..... trece vremea si n-o poti opri ....
Doar iubirea e tot ce ne-a mai ramas?! ..... dar daca nu e nici? atunci cu ce ramai? cu prieteni? care? unde?
Ajungi la un moment dat cand consideri ca ce-i de-ajuns, e chiar de-ajuns .... ce simplu, frumos si melodios e "enough is enough"
Si uite-asa ajungi sa te hranesti cu melodii, probabil considerate de unii "cah"

Si totusi e bine, melodiile nu ma ranesc, imi permit sa visez, nu ma acuza de nimic, se lasa ascultate si mangaiate, se lasa traite si-mi murmura-n inima asta imbatranita inainte de vreme, vremea de trece, vremea de vine, vremea ....

E vremea!


uk1-071-copy

6 comentarii:

andrei spunea...

sunt socat... stau si ma uit de minute bune la fotografia asta... si nu;mi va iesi prea curand din minte... a avut cel mai mare impact asupra mea dintre toate pe care le'am vazut in ultimul timp... felicitari... si multumesc... stii? la fel am ramas mut la o fotografie facuta de Joseph Szabo... superb... sa ai o zi frumoasa :)

ogarafgan spunea...

Si eu sunt socata Ardei :D, dar sarumana, superb si comentariul tau ...
Chiar mi-ai facut ziua frumoasa!

Dan Oprea spunea...

O atmosferă foarte interesantă degajă fotografia asta... şi totul înglobează - în acelaşi timp - şi sens şi alte şi alte întrebări ale căror răspunsuri întârzie să vină. Nu ştiu de ce, dar micul personaj mă trimite cu gândul la "Laguna albastră"... reîntorcându-mă la personajul din fotografie, cum zicea şi Andrei, nu îmi dau seama de unde, ce şi cum, dar simt că imaginea asta mă izbeşte (la modul plăcut) şi nu ştiu de unde să mă adun...
Senzaţii contradictorii de feminitate şi masculinitate, un fel de Yin şi Yang puber, dar splendid... o indiferenţă nedisimulată şi sănătoasă cum numai la copii întâlneşti; un fel de anamnesis androgin ce întruchipează perfecţiunea primordială dinainte de despărţire... Poate tocmai de aceea îţi e aşa greu să te dezlipeşti de fotografie...
Ce să mai zic...? I-ai furat excelent sufletul, cu o insesizabilă clipire fotografică; măiastră efracţie sentimentală!

ogarafgan spunea...

Dane-ti multzumesc cu tot sufletul! ai scris extraordinar, desi a trebuit sa compui din nou si stiu, intotdeauna nu-ti va mai iesi asa cum ai vrut prima data.
Nu-mi imaginam ca poate, o fotografie de-a mea, sa miste asa, niste suflete .... mai ales de barbati.
Multzam din nou ... amandurora.

Pentru cei cu tehnica lui peste, stiu ca sunt 2 greseli grosolane: mana taiata si prajelile ... aaaaa si probabil spatiul vast din dreapta, a 3-a, dar asa a vrut coditza mea de ... se stie de acum, de artist-a lui peste ...
Hmmmmmm, mi se facu pohta di pfeste!

Dan Oprea spunea...

Bărbaţi-nebărbaţi, eu unu' sunt Peşte (a se citi... zodia :D); deci latura artistică şi literară...
Toate cele bune!

ogarafgan spunea...

:D
;)