Prieten si oarecare

In seara ista ascult ceva ce-mi taie respiratia, care-mi arata nu drumul spre transparenta cu licori intr-ansa, ci drumul spre pierzanie.
Ar fi trebuit sa stie, ar fi trebuit sa-mi cunoasca sufletul, ar fi trebuit sa tina conttttttttttttt .... si sa se poarte ca atare ..... tocmai d-aia scriu, ca sa ma fac inteleasa, dar bag seama ca nu, nu sunt, sau oricum nu conteaza, conteaza restullllllllll si ce simte restul.
Da, sunt numai simtire .... si repet, nuuuuuuu, nu din cauza din lipsa de pulaaaaaaaaa, cum ar zice toti .... e cineva acolo care ma intelege si caruia-i pasa? care ma-ntelege si-mi pasa? care ma-ntelege? care ma-ntelege? care ma-ntelege? care de o mie de ori repetat, MA INTELEGE?
Daca nu, asta e, ma retrag in cochilia mea preferata, confort 1 sporit ..... si-mi ascult iubitii .... mei decibeli, chiar si imprumutati de la altii ..... ce usor as putea trai numai in acorduri de chitara ..... si pian ..... cat de dulce, de apropiata, de orgasmica e ametzeala.
Nu sunt singura, mai sunt si ochii-n miscarea lor redusa la n/ secunda, mai e si mintea-ntzetzoshata ..... mi-e dor de ceatza si frig si foc de lemne-n caminul de cabana, mi-e dor de simplitate si onestitate, mi-e dor de omenie, mi-e dor de adevar ..... PUR SI SIMPLU
Orice cauza nu este pierduta ..... atata timp cat ramane un prost sa lupte pentru ea ..... pana nu se dasteapta :D