Simt durere, multa durere. Dar nu e a mea. Vine in valuri care stralucesc si ma orbesc pentru cateva clipe.
Curios este ca in loc sa treaca prin mine ca printr-o naluca, le-am simtit izbindu-se, nu de inima, ci de undeva o secunda mai jos. Si-am ramas muta!
Ce mult inseamna foamea! N-am stiut niciodata ce e aia!
Ce mult inseamna asemanarea sufleteasca!
Ma doare groaznic mana. Dar nu se compara cu cea de la o secunda mai jos de inima, cea din alt timp, dar sigur si din alt spatiu. Ma uit, nu vad nimic! Aia simt ca ma mananca usor valsand stanga dreapta imperceptibil cu ochiul liber, ca un vierme miezul unui mar, din ce in ce mai mult, in cercuri concentrice apropiate la milimetru, pana ramane o gaura neagra in locul unde a fost stomacul, in locul unde a fost sufletul!
Pe care-o vezi doar cu ochii mintii, pe care-o simti dureros imprastiindu-se in tot corpul ca un cancer!
Si pe care n-o poti unge cu nimic sa treaca ...... Sau un duh sa coboare pe raze de luna, sa sarute-o nebuna ..... pe buba :D
Sa treaca .....
A fost odata o poveste, de muuuult tare demult ..... si s-a terminat.
4 comentarii:
Stii, intotdeauna cand se termina o poveste ramane un gol, o durere si din pacate fara nici un remediu, poate doar...o alta poveste, dar de multe ori cand stii ce te asteapta la sfarsit preferi sa nu o mai citesti, asculti, traiesti...
Frumoase spuse Codrine!
Da, e greu, dar mai bine, parca sa fii in povesti, adevarate, decat s-ajungi in fictiuni produse cu greu de ce-a mai ramas intact din mintea de odinioara! :)
Aste randuri le scrii din empatie, c-asa simtii, dar sunt bine, sanatoasa la cap, ceea ce-ti doresc si tie! ( nu aia cu capul :D )
Multzam de trecere si te mai astept! :)
Voiam sa scriu ceva frumos, despre elaganta, lumina, contrast.... Dar nu vad ce as putea spune!
Asa ca ma multumesc sa privesc zborul...
Multmesc mult domnul Popa! :)
Trimiteți un comentariu