Hai sa inchinam un pahar ...... de ceai de tei c-un strop de lamaie! Si hai ca trece! Totul trece!
Si supararea, si viata, si tineretea, si ifosele ......
Mi-aduc aminte cand eram bolnava anul trecut, intai am luptat, mult, apoi am renuntat, dar nu m-am gandit o clipa la vacante si calatorii, la iubiri si despartiri, la barbati si salarii ...... numai la mama, nush de ce, ca nu ma intelegeam bine cu ea, dar o vedeam cat sufera si ma durea, haha (amar)
Era frumos afara, dar in camera mea ploua ...... nu, nu ploaia mea draga!
Piticu' venea sa-l iau in brate si sa-l iubesc o tzara cu niste ochi milogi de-ar fi-nmuiat si-o chiatra. Si-l impingeam, ma agasa, o secunda! Imi dadeam seama de ce-i faceam, mai ales cand ii vedeam ochisorii de data asta tristi si neintelegand ce se intampla cu mine de-s asa schimbata.
Ma uitam la el disperata ca nu puteam, dar ii vorbeam, de la distanta.
Si a trecut! De-atunci, nu trece zi sa nu-l iau in brate, sa-l strang la piept sa-i simt inimioara, pentru ca mi-e frica! Daca maine n-o sa mai pot? Ca n-o sa mai fie?! El! Ca n-o sa mai fiu, eu!
Ma rog sa fiu tare si moale altadat', ma rog sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt, ma rog sa privesc totul detasat dar cu dragoste.
Ma rog sa-mi dau voie sa-mi traiesc viata la maxim, ma rog sa fiu exact la fel, ca si pana acum, pentru ca sunt un om bun!
Nu, nu mi-au murit laudatorii, dar sunt atatea cacaturi in tara asta a oamenilor de cacat, incat simt nevoia sa mai arunc bucati din mine pe net din cand in cand. Poate se ia, poate muzica asta ascultata trup si suflet si randurile mele s-ajute!
Pe timp nelimitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu