luni, februarie 14, 2011

Nepăsarea roz



Nu prea mai am chef de nimic!
Mă uit la poze, altele decât ale mele și n-am răbdare, mă plictisește îngrozitor! Nu știu dacă din cauză că n-am ce vedea sau pur și simplu nu mai văd sau simt eu nimic.
Mi-a dispărut cheful de viață!
Mi-a dispărut până și cheful de a nu mai fi singură. Parcă aș fi întreținută de aparate ca să pot respira. Totul mi se pare o cumplită pierdere de vreme, de parcă aș avea ce face cu ea. Totul mi se pare lipsit de sens, de o direcție.
Aș putea compara situația cu o frunză în distress, de zboară încotro bate vântul, dar ar fi prea mult, prea bine, o melancolie băgată la scăfârlie, dar nu e nici atât.
Pu și simplu nu mai îmi pasă de nimic.

Ușor la vale, fără indicatoare în cale.
Inimă roz pal, fără sevă și carnal
Foiță subțire de viață, ce-atârnă de-un fir de ață.

IMGP2980

4 comentarii:

M. spunea...

Marilin, dar rasar ghioceii, cum sa fii nepasatoare?! Ha? Si tocmai acuma cand toata lumea iubeste de lesina, azi, si is da martisoare pe dupa ceafa peste doua saptamani, si, si, si...?

ogarafgan spunea...

Breeee, păi da, cine are cu cine se iubi, sau să-i dea mâțișoare, dar mie? Mai pĂ vara lui 2094!! :I

Ce chestie! Mă uit la anul ăsta, pus din burtă și realizez că nimeni dintre cunoscuții mei, nici măcar voi tinereii, n-o să mai fiți atunci!!!
Și e atât de aproape!
Viața omului e-un puf de păpădie.

Anonim spunea...

cica o sa fim cu toti ai nostri la
o plimbare pe campiile unde bat alizeele dupa care ne oprim sa ne odihnim pe un colt de norisor sa
facem niste misto de ramatorii
viermuitorii Traitorii pamantului
scuipandu i in cap niste coji de
semintele fericirii apoi multumiti
vom merge la birtul lui nea petru
si vom bea ceai de
puf de papadie

ogarafgan spunea...

Mde, frumoasă viață de hapoi!
Chiar idilică! Faină perspectiva!
Daaaa o cacao cu lapte? Negociem?