marți, februarie 22, 2011

Scoția - Încântată! Marilena



Plimbarea mea de seară îmi aduce în ultima vreme senzații ce-mi lăbărțesc rânjetul pe față. Deși nu suport frigul de cele mai multe ori, astăzi ciupiturile lui pe mutra mea clocită, m-au înviorat. Mi s-a limpezit privirea și mințile împrăștiate s-au adunat la pipa păcii.
De cum am pus piciorul afară, am simți vântul jucându-se cu perișorii mei blonduți și bolunziți de-atâta fermentare? sau să-i zic frământare? de una singură bre, de una singură! Că Higiena mă preocupă tare zilele acestea, din anii aceștia, din ultima jumătate de secol.
Năsucul meu pe sus adulmeca cu nesaț aerul la fel ca în urmă cu două seri. Atunci o ploaie măruntă cernută ca făină plutea peste București. Tăticu ăl mai mare-mi pulveriza pe față viața. Caldă, mă mângâia, închizându-mi ochii de mulțumire.
Iubesc apa. Cea fină, fileuri de mătase, pânze de păianjeni. Iubesc valurile leneșe de mal de mare. Și cețurile din orice anotimp, care se prăvălesc peste ființa-mi insignifiantă ca valurile gigantice ale unei furtuni.
Seara asta uscată și aproape de îngheț, cu un vânt destul de puternic, mi-a adus pe umerii ei primăvara! Cu mască da! Încă se ascunde, nu știu sigur de cine, dar pe mine nu mă poate păcăli.
Mirosea clar a primăvară, prietena mea de suflet dintotdeauna. Simțeam monstruos și vedeam enorm, ca un copoi care din milioanele de fire gigantice ale altor milioane de anotimpuri venite din galaxii nemaiauzite până acum, trebuia să le găsească pe cele pe care vin tiptil primăverile tuturor timpurilor.

Dar se pare că va începe să ningă iarăși! Cu steluțe pufoase, care s-ar putea chiar să poposească un timp pe tărâmurile Bucureștilor de dincolo de imaginațiune.

039

7 comentarii:

francisc vaida spunea...

citind si rascitind rindurile tale..ma intrebam ..daca nu vine primavara ce faci...? pe unde te mai rasfetzi..? hm..? in ultimii ani din iarna sarim direct in vara ..! doar acu' un an a fost o primavara adevarata...! culoare si sens ...!

fotografu spunea...

De fiecare data sunt siderat... ce imagine superba... ce text minunat... ar trebui sa faceti ceva cu astea cumva...

ogarafgan spunea...

Feri, vine măi, sigur vine. E nevoie de puțintică răbdare :)

Domnu fotografu mulțumesc! Aș face dacă aș sti ce și cu ce! :) Ca să aibă și finalitate.

Mulțumesc de trecere domnilor fotografi :)

M. spunea...

Mai ca citisem in titlu: "sotia - incantata!" =)) Las ca te citesc eu in primavara ca nu-ti place, sa vezi atunci mustruluiala! :)

ogarafgan spunea...

Hola amigaaaaa!!! Ce mai faci? Cum să nu-mi placă mei primăvara?????
E pe felia mia .....

Monique spunea...

Eu cand am citit in graba titlul mi s-a parut - "Sotia" in loc de "Scotia" si ma gandeam ca iata se marita Marilena !
Apoi m-am dumirit. Plin de speranta textul, aproape ca cititnd suport mai usor ploaia stupida care bate in geamuri si care mi-a udat toate rufele spalate azi. Off, of, of!
Poza e minunata, frunza aceea are materialitate, e carnoasa, si ma simt privind-o de parca apa mi-ar curge in palme.

ogarafgan spunea...

Asta e din prostia aia de reclamă la napoltitană, sau ce naiba e că nici n-am fost atentă, dar m-a exasperat la auz cu ”E Cremita! - Îmi pare bine. Viorel”
Cred că mai stupidă reclamă n-am auzit! Și culmea că-mi stă pe creieri, ca refrenul la o melodie proastă :))
Mulțam Monique, mă bucur că-ți place și te-am făcut să privești ploaia altfel :) .... cu condescendență :))