Ringul

Am senzatia ca desi nu scrie nimeni,micile mele povestioare sunt mult mai citite decat mi-as fi putut eu imagina.Scriu acum randurile astea pentru ca ar trebui sa ma simt magulita,caci totusi nu scriu prostii,sunt lucruri adevarate,ganduri intime,trairi pe care toti le avem,dar care am fost invatati de viata ca e mai bine sa nu le aruncam online,ca mai bine nu le spunem si le ascundem ca sa fim feriti de dezamagiri sau neputinta.
Scriu pur si simplu din nevoia de a impartasi,nu neaparat cu altii trairile mele,ci din nevoia de a le arunca in neant,de fapt de a arunca in neant adevaruri care sunt considerate tabu in societatea de azi din diferite motive,scriu poate si din neputinta de a face ceva si astfel ma eliberez de povara tzinerii ascuns in mine,vorba unui prieten poate este vorba de refularea unor frustrari.Cert este ca ma simt mult mai bine apoi....a devenit un drog,cand am nevoie ma reped la el....daca as considera ca n-am pic de talent n-as mai scrie un rand.De ce?...pentru ca imi place sa fac lumea sa rada,pentru ca stiu ca multi se simt si ei bine citind si regasindu-se,sau citind si stiind ca e vorba despre ei desi nu-i nimic scris direct la persoana...nu vreau sa oriBilez pe nimeni....si totusi....
Am senzatia ca am deranjat exact pe cineva la care nici prin sinapsele mele cele cateva,nu ma gandeam...de ce?D-zeu cu mila!!!...nu ma consider "arti-sta" nici la fotografiat nici la scris,pun cate-o fotografie ca sa sublinieze ce am de spus,este blogul MEU si scriu ce vreau pe el,atata vreme cat nu dau rau pe de laturi...cu atat mai mult cu cat nu credeam ca nu va placea cuiva.Si surpriza!!!!...cineva ma critica!!!!....poate bat campii,si nu se refera la mine...dar oricum se refera la cei gen mine,oameni care suntem zic eu harmless,care avem putin din nebunia scriitorilor,atunci cand le vine inspiratia pun mana pe condei,pun calimara alaturi,papirusurile si scriu...eu consider asta un dar din doua puncte de vedere:primul,ca avem curaj sa vorbim prin scris,ca nu ne este rusine sa spunem ce simtim,suntem un fel de nudisti ai gandurilor....si doi,sa ai talent in a scrie ceva cu care nu ti-e rusine cand citesti a 2-a oara,sa placa tuturor prietenilor....sa fii intrebat de ce nu mai scrii,ca scrii bine si e FUN,si duc dorul randurilor mele.
N-am avut pretentia nici-o clipa ca e fotoblog...dau foarte rar adresa mea pe situri,trimiteri fac la fel de rar....tocmai din pricina asta...este un fel de jurnal de calatorie prin viata privata a Marlenei,prin gandurile ei cele mai ascunse,dar care nu se vor asa....nu-mi place sa fiu un tipar,nu-mi place sa respect reguli,nu-mi place sa fac lucrurile cum trebuie,ci cum le simt...CUI nu place,e dreptul lui,dar nu pricep....deh neuronul de "arti-sta" nu ma lasa.Si culmea ca n-am nici in clin nici in maneca cu respectiva persoana....persoana care poate nu are altceva de facut,adica mai bun de facut....asa ca o sa-i dau de lucru(ranjet albastru)
Nu vreau sa lungesc mai mult discutia asta, nu merita....pana una alta eu sunt multumita de mine in privinta asta, si-i invit pe cei care n-au loc de blogul meu,sa-si faca...adica sa-si faca loc eliberand ringul de dans(spus de mine),sau de box(spus de ei).