Saint George

Cap. I
Of, sper ca a venit in sfarsit primavara, sa nu mai am kilograme de haine pe mine, sa simt cum adie boarea cu miros de paine proaspata scoasa din cuptor, de zambile si pamant reavan, sa vad gaturi albe de barbati iesind din tricouri subtiri si picioare zvelte de domnisoare necoapte..... hmmmm? sau coapte?.... itzindu-se din fustitze pana la cota de revarsare sau peste.
AAAAAAAAAAAAAA, pot sa injur? nu? nu pot?..... atunci simplu: poze..... de nicaieri..... ca asa vreau IO
Cap.II Saptamana I - "Vii la mine?....Nu, nu pot"
Saptamana II-"Vii la mine?....Nu, sunt ocupata"
Saptamana III-"Hai ma, ca saptamana asta poti.....Nu, sunt plecata"
Saptamana IV-"Te-am sunat sa vad daca vii.... Of, hai ca vin, ca tot nu se pleaca nicaieri..... dar sa fie clar, vin ca amica, vin sa fac poze, sa mai merg cu trenul si sa vad un oras nou pt mine"
Tren, 3 ore, ovcorz bani drum, ajuns Sf. Gheorghe, ploaie maruntzica, delshoare, excelent poze, ora perfecta 16,30 prins apus.....El asteptat harb, pedalat eu mai eficient din picioare, jeg by default inclusiv masculu'...
....."-Cuuuuuum, pai tu vrei sa mergi sa faci poze? acum pe ploaie, in loc sa mergem la mine? nici nu stii ce poze superbe se fac de la mine din balcon!(io uitat c-un oki la maslina s-unul la faina)
- Pai nu asa a fost vorba? sau ai uitat?"
Concluzie: masina neiesibila oras cauza vadit explicabila, purtatoare mascul feroce iritat, vociferat.... Da' ce vociferat!!!
Mers direct bloc, etaj 10, bagat.... bucatarie!!!!.... ger la purtator..... cald domnule, cald zice masculu', oprit centrala forever and ever.
Foame?.... ciorba, sarmale (uitat chioras setari initiale)
Prezentat casa, Marlen normal sufragerie canapea....televizor....muzica vara cand o fi mai cald.
....."-Cuuuuuuum? Sa stam in sufragerie? pai dormitorul cu pat cu baldachin si perdelutze turcesti, pentru ce e? aduc plapuma de pe balcon, ne bagam sub ea si ne uitam la teleu.
-Deci tu, asa te comporti cu un oaspete, nu mai spun de o femeie ce-ti vine prima data in vizita?
-Of, cine dracu' m-a pus sa te chem in Saint George? zise masculu' feroce...."
Marlen direct geanta, direct gara, urcat tren, in sfarsit gura aer proaspat, nepoluat specii chiar nemaiintalnite, nemaivazute
Morala: SI TOTUSI EXISTA

PS: orice asemanare cu realitatea este pura......

Neinceput.... neterminat.... inexistent..... OARE ?.... VREAU

Of, of.... mi-e..... cand o sa..... oare o sa.... atat de mult as vrea sa simt m.... dar, e prea departe, departe tare...... si se departeaza mai rau..... indiferenta...... si totusi, cateodata .... simt.....in fiecare celula.... o....... dulce, placuta..... o pofta neostoita.... mainile cum cuprind..... pe ..... lipeste..... si-i simt..... fierbinte..... buzele groase..... AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA......
MI_E DOOOOOOR

Rara avis

Ce e rar, se vede o data la trei saptamani, o luna, doua....se aude la fel de rar, desi sunt semne ca inca exista?.....cum ce e? e RARA AVIS sau e rara a din vis!!!!

Lipsa

De ce prefera multi sa pozeze oameni amarati?.....simplu, pentru ca sunt pitoresti, pentru ca ai ce vedea la ei....sau si mai simplu: pentru ca sunt diferiti de noi restul, sau asa vrem noi sa credem.
Unii ii deplang....oare de ce?....nu mi s-au parut niciodata sarmani, cel putin cei care i-am intalnit eu....sunt tupeisti, se complac in situatie, sunt umili in fatza ta si de cum intorci spatele primesti tot felul de semne si vorbe grele cadou. Mi-e greu sa cred ca oricat ai fi de amarat, nu reusesti sa gasesti o cismea unde sa te speli macar pe ochi, sau sa ai un pic de bun simt in tine....ii cred pe cei dusi cu pluta, macar nu gandesc, dar cei care gandesc cum sa te insele mai repede, cum sa faca sa-ti ia cat mai mult din portofel.....

Othello

Nu sunt trista, dar simt un mare gol, o mare amorteala....stiu foarte bine de ce-i provocata, dar nu vreau sa ma gandesc cu atat mai putin sa vorbesc despre. Iar am inceput sa simt indiferenta, dar ma enerveaza cumplit, pentru ca-mi ucide spiritul putin cate putin, prefer taietura-n carne vie, numai sa fie viata, sa fie sentimente de orice natura.
Am senzatia ca plutesc undeva deasupra, intre cer si pamant, numai ca de fapt deasupra nu e cer, iar dedesupt nu-i pamant, plutesc intr-o supa....primordiala....dar nu, nu-i bine, ca atunci as avea ceva interesant de urmarit....plutesc in....yeah, imi vine sa vomit de starea asta!!!!....ma zbat sa ies pe sus.....si nu pot....inot inspre jos, incerc sa ies, dar am mainile, umerii, corpul, incleiate, cu cat ma agit mai tare cu atat ma afund mai rau, inspre sus....am un loc foarte stramt in care pot totusi sa ma intorc, sa alunec spre toate directiile....stramt e pentru ca sunt o sirena....ba nu, mai bine un tzipar, lung, alunecos ce se vantura de colo-colo precum fulgii artificiali de zapada dintr-un bol, ce se aseaza linistiti la un moment dat pe fund....dar eu nu am timp de asta, pentru ca cineva intoarce bolul, si atunci pornesc iar in nebunia fulgilor de nea in toate directiile, imi pun palmele rasfirate pe sticla incercand sa simt cu fiecare atom o cale spre iesire.....am umplut sticla transparenta de urmele palmelor mele in cautarile febrile.....si mai incep sa ma si sufoc......lichidul vascos imi patrunde in trahee, apoi in plamani.....nu mai am aer, mai zvacnesc o data inspre sus, dupa care ma depun usor in rand cu fulgii.....si nu mai simt nimic

De dupa, de dinainte, dintotdeauna!!!

Ochi umezi si blanzi de caprior ranit, maronii, catifelati, disperati....din cauza apei sarate ce musteste in imensitatea intinderii de ciocolata, n-a mai pus geana pe geana de mai mult de 24 de ore....se invarte in cusca plasmuirii mintii lui, fara putinta de scapare....cum sa scape de el, de propriul eu? cum sa-si smulga gandurile ce dau navala fara sa le poata cere socoteala? lacrimile curg pe obraji adunandu-se sub barbie, prelingandu-se mai apoi pe gat, lasand urme de paraiase mai inchise la culoare decat pufuletul de par roscat ce-i stapan peste tot....si n-are maini sa si le stearga singur, este ca si legat la ele si la picioare cu funii groase ce-i patrund in carne pana la sange....sange, miros puternic, ce atrage salbaticiunile padurii....arunca din copite, sperand sa scape, dar se incurca si mai tare in itzele urzite de mintea lui ratacita....isi urla durerea deschizand botul din care se vede limba roz, nereusind totusi sa scoata niciun sunet....respiratia i se accelereaza, ochii maronii catifelati devin inspaimantati, lacrimile i-au ajuns pe piept, unde tremura carnea de puterea bataii inimii sfasiate....si dintr-odata totul incremeneste....cade in genunchi, capul luneca in laturi si se prelinge usor pe covorul moale de frunze calde, primitoare.
Acum e linistit....a reusit in sfarsit sa iasa, sa fuga, sa sparga zagazurile ce-l tineau inlantuit, ochii-i sunt larg deschisi, nemiscati in eternitate....doua maini trec peste ei intr-o ultima mangaiere, cateun sarut fierbinte pe fiecare, corpul cald al omului se lipeste de cel al animalului, si asa, intr-o impletire suprema, totala, imaginea incepe sa se disperseze in ceata nemaistiind cine-i omul si cine-i animalul!!!!

Ham-Ham sau 2XHam

Fost iar la munte.....intre timp am primit si titlul onorific de " cronicar oficial al deplasarilor "....folosesc aceasta cale, sa aduc multumiri si plecaciuni pana la pamant, lidArului nostru spiritual si fotografic, Mr Fred.....se mai puse de-o bere la socoteala!!!....atat ca io tre' sa aberez sa ma simt bine, nu poci scrie adevaruri plate.....haaaaa, cel mai bine spus, tre' sa le photoshopez la greu domnilor....dar o sa incerc....numa' ca sa se eziste o esplicatiunie intre text si puoze( ranjet)....da' numa' de data ista
So, plecat-am( ha? asa s-o scrie?) 9.....cativa din Bucuresti, ajuns Gura Diham....informare: tre' urcat o ora jumate, doua....urluuuuuu!!!!! iar?....bine, nu conteaza, sunt cu gasca mea preferata, n-o sa ma plictisesc....cata dreptate aveam!!!!....si beyond.
Am urcat, zapada, am mai urcat, zapada pana la glezne, mai sus, pana la genunchi, si mai sus, pana la p...... pisicii mei , pana unde mai urca zapada asta? eu m-am descurcat singura, nu-mi vine sa cred, dar baieteii saracutii trebuiau ajutati( ranjet )....eu ziceai ca eram Moise, ei se infigeau pana la DOS....
Am ajuns la Dihamul militar, shoc....credeam ca era capat de drum, dar nu, mai aveam o juma' de ora....de urcaaaat!!!....vajnicii baieti erau terminati....intr-un tarziu am reusit.... drum de doua ore, parcurs in cinci, batute pe muchie....da' ce draq? am venit sa fotografiez, nu sa-mi iasa sufletul...
Finished first act
Second act....vaj, vaj, vaj,viscol, de dis de in da moning 6 o'clock pana cand ne afundaram in padure. Unul dintre noi facuse rost de-o fuga cu o seara inainte....asa ca acum ce-si povesti to himself? s-o puna in aplicare....so Marlen avec le grup tropa-trop la galop, " Treceti batalioane romane Carpatii, la arme cu frunze si flori"....sau in varianta Yellow submarine, " Hey-yo, captain Jack, bring me back to the railroad track" tropa, tropa trop!!!
Eu am vrut s-o iau in alta parte, ei nu, ca nu e bine, ca drumul bun e la dreapta....io nu, ca la stanga....atunci se scoase scula din dotare( ranjet) , adec' patru sutele....binenteles ca la sugestia creierului coordInator Mr Fred, sa videm renumitul de acum , triunghi albastru.....si-l vazuram!!! in directia looooor( imi tzasnesc lacrimile)....am primit cateva cadouri instantaneu, cu dedicatie de la Mr Fred, cu toate ca e de notorietate ca nu face!!!! ( ranjet albastru)
Ajuns masina, pozitia pe spate culcat....mort.....trezit Bucuresti....sculat robotzel cu oki....

Parfum de femeie

Al Pacino.....un barbat care nu-mi place.....in schimb joaca extraordinar... felul de a fi si timbrul vocii sunt doua atuuri....in "Parfum de femeie" a interpretat rolul unui orb....da' ce rol!!!
....tot filmul a fost strabatut de un firicel lung, interminabil de tristete, ca urma pe cer a unei batrane locomotive cu aburi.
....felul in care a vorbit pentru tanarul lui prieten, in fatza comisiei de disciplina, mi-a umplut ochii de lacrimi, de fapt curgeau in cascada....inima statea sa-mi iasa din piept de atata mandrie si deznadejde....cat as fi vrut sa fiu in locul tanarului din stanga orbului....interpretat de Al Pacino